Demonul Alb (3)

Lucifer

Am fost tristă, într-adevăr. Dar Wilhelm a stat cu mine in ziua aia, și am simțit în sfârșit ca cineva mă iubește...până când mi-a zis:

Wilhelm: Mereu voi fi aici sa te apăr draga mea.

Karla: Mă simt groaznic!

Wilhelm: De ce? Evelyn trebuia să plece pentru că-

Karla: Nu-i asta! Mă simt atât de groaznic pentru că sunt un nimeni în lumea asta umană. Melisa nu îmi e prietenă... Sebastian e probabil încă supărat pe mine... nu pot face nimic singură, am nevoie de demoni păzitori...

Wilhelm: Karla, realizezi că tot ce spui sunt numai prostii imaginate de tine, nu? Să fim serioși! Melisa? La ce te aștepți de la niște ființe umane fără iubire? Pănă și Lucifer a avut ajutoare! Nu te mai plânge atât și zâmbește că naiba știe ce va fi mâine!

Karla: Dar Wilhelm-

Iar buzele lui Wilhelm i-au oprit toate gândurile negative fetiței. Nici ea nu știa sigur ce simte...

După școală s-au întâlnit la Sebastian acasă cu toții. Aveau să discute noul plan pentru a găsi demoni.

Sebastian: Propun să ne folosim puterile de demoni. Ar fi bine să avem și un simplu indiciu! Atât!

Lucia: Ei bine, eu nu am nicio putere, la fel cum nici Ryker nu are una.

Karla: Eu nu știu sigur dacă am vreo una...

Wilhelm: Toți demonii au!

Karla: Dar dacă eu nu sunt unul? Sau poate sunt cel mai slab și inutil demon?

Sebastian: Karla, vom găsi o solutie și pentru problema ta, acum trebuie să găsim demonii până nu e prea târziu!

Karla: Și cum sa te ajut când nu pot face nimic?

Lucifer: Gata cu cearta! Mă doare capul!

Sebastian, Karla: Tată?!

Lucifer: Da, da, eu în persoană! De ce vă certați atât în loc să lucrați în echipă?

Sebastian: Ce echipă tată? Tu nu vezi cât de bulversați suntem! Nu vom reuși niciodată să găsim un demon...

Lucifer: Ba veți reuși... iar dacă nu o veți face, oricum se vor arăta ei... încercați sa gândiți ca niște demoni, nu ca niște oameni! Căutați oamenii afectați! Orice demon are, până la urmă, o putere! Ați înteles, sau nu?

Sebastian, Karla: Da, tată...

Proxima: Sunt aici Lucifer. Am brățara!

Karla: Ce brățara?

Lucifer: După cum vedeți... prietenii voștri umani... care nu au spus mai nimic de când am apărut...

Ryker: Încă nu cred ce văd...

Lucia: Sunteti atât de chipeș domnule Lucifer!

Lucifer: Heh, bineînțeles ca sunt!

Proxima: Lucifer!

Lucifer: Da, da... prietenii voștri sunt oameni, și pot fi la fel de ușor de atacat ca alții. Aceste brățări pe care eu și Proxima le avem vă vor apăra de ei, cât pot ele de mult, pentru că nu sunt așa fe puternice.

Lucia: Oh, mulțumim!

Ryker: Încă nu îmi vine să cred...

Lucifer: Oh, du-te naibii! Poate vrei sa te iau într-o excursie specială în Iad micuţule!

Ryker: SUNT BINE!

Lucifer: Așa credeam și eu... eu va urez o noapte plăcuta dragii mei! Și bafta la vânătoarea de demoni!

Proxima: O noapte frumoasă dragii mei!

Toți: Mulțumim!

În seara aceea s-a întâmplat ceva l-a care nu se aștepta nimeni. Karla visa, dar nu era un vis obișnuit, ci mai mult un coșmar...

Melisa: Din vina ta am luat un 4. Credeam că suntem prietene...dar m-am înșelat.

Pășeam pe pământ, dar părea diferit. Parcă ardea... și cerul era așa senin de parcă era una din zilele acelea frumoase când mergeam cu mama la pădure si stăteam ore în șir plimbându-ne. Dar în padure era altcineva...

Karla: Cine ești tu?
???: Nu mă mai ții minte?
Karla: Tu ești...?

Vespasian: Karla... fugi cât mai poți, până nu e prea târziu!

Atunci din spatele meu a sărit Lucia și m-a înjunghiat. Apoi l-am vazut pe Sebastian apropiindu-se de mine, iar ochii lui ardeau și ieșea fum negru din ei. Mă privea cum mă prăbușeam în gol... și zâmbea!

Sebastian: Karla...

Karla: Lasa-mă! Pleacă de lângă mine!

Sebastian: Karla! Trezește-te! Visezi!

Karla: Ce? Unde sunt?

Sebastian: La mine acasă! Țipai prin somn de ne-ai speriat pe toți!

Karla: Acum văd...

Lucia: Ce ai visat?

Karla: Nu știu... nu-mi mai amintesc... dar cred că a fost un coșmar!

Sebastian: Doamne ce tare țipai...

Lucia: Mă bucur că ești bine acum. Dacă vrei dorm lângă tine.

Karla: Oh, mai bine nu! Nu vreau sa te lovesc prin somn sau ceva!

Lucia: E în regulă! Nu mă vei răni!

Dar nu cred că era doar un coșmar... cred ca în sfârsit mi-am găsit puterea... dar cum naiba le voi spune celorlalți? Dacă e un vis premoniție...

***

Lucifer și Proxima se plimbau pe străzile întunecate, simțindu-se ca doi copii îndrăgostiți din nou.

Proxima: Ce drăguț e dragul meu! Mă simt ca prima dată când m-am îndrăgostit de tine!

Lucifer: Dă-mi voie să-ți ofer, acest trandafir! Pentru o soție așa minunată, ca tine! și creă dintr-o flacără, un trandafir roșu-aprins.

Proxima: Ohh, scumpul meu! Te iubesc atât de mult...

Lucifer: Și eu...

    Ochii Proximei străluceau ca două stele. Lucifer se simțea atât de îndrăgostit de ea încât se apropie să o sărute.

Z: Bună, Lucifer! Oh, scuzați-mă că va întrerup momentul romantic~

Lucifer: Z! C-ce cauți aici? spuse punându-se în fața Proximei protectiv.

Z: Îmi era dor de voi! Nu am voie sa îmi vizitez vechiul prieten?

Lucifer: Dispari, sau-

Z: Sau ce? O să îți vină copilașii în ajutor?

Lucifer: C-ce?! îi tremură vocea demonului.

Z: De parcă n-aș știi că ai copii!

Lucifer: Z să știi că-

Z: Stai calm Lucifer, nu-ți fac nimic. Cred că mai dulce ar fi răzbunarea dacă ți-aș chinui copiii în fața ta.

Lucifer: M-AM LUPTAT CU TINE ODATĂ! CE CREZI, CĂ ÎMI E FRICĂ SĂ O FAC ȘI A DOUA OARĂ?

Z: Heheh... vezi tu... nu am venit singur...

   Și din spatele lor apare un alt demon, imens și hidos...