Demonul Alb (3)

Vespasian

Karla: Ce ai de gând? Să te dai bine pe lângă mine cand sunt vulnerabilă?

???: Vreau doar sa ai pe cineva langa tine acum... căci si tu ai stat cu mine.

Karla: Ne-am întâlnit întâmplător!

???: Sau poate asa era sa fie.

Karla: Lasă-mă! Doar... lasă-ma!

Și Karla se îndepărta de băiatul misterios de la spectacol. A ajuns acasă si s-a închis în camera ei. Si ar fi stat până mâine dacă...

G: Ce faci Karla?

Karla: Sunt obosită! Vreau să dorm!

G: Deschide ușa mai repede.

Karla: Ti-am zis ca vreau sa dorm!

G: Am zis s-o deschizi!

Karla: ... Nu ma simt acum bine pentru o discuție? Okay?

G: Karla...

Karla: Te rog...

G încetase sa mai bată la ușa ei, iar deodată era liniste. Karla expira ușurată, dar tatăl ei darama ușa cu totul din balamale.

Karla: Ce naiba?!

G: Când îți cer ceva, așa sa faci.

Karla: Tată!

G: Nu vreau sa-ti aud probleme tale adolescentine fara sens, vreau doar sa-ti fiu alături...

Karla: Bine, atunci fi-mi alaturi, dar lasă-ma sa dorm!

Tata se comporta ciudat. Oare a uitat ca nu mai sunt un copil amărât? Mie așa mi se pare.

Dimineața urmatoare am stat doar prin casă. Nu am primit niciun mesaj de la prietenii mei, si sincer nici n-as fi vrut dupa câte s-au întâmplat.

Proxima: Ce faci dragă?

Karla: Mă gândesc.

Proxima: La ce anume?

Karla: La tot ce s-a întâmplat până acum! La prietenii mei! La viața mea! Mă gândesc ca puteam sa fiu o fată obișnuită! Să ma plimb ca un om normal pe stradă fara sa-mi fie frică de demoni. Dar acum nu! Trebuie sa stau crispată la fiecare miscare, la oamenii de lângă mine. Eu nu știu in cine as putea sa am încredere si in cine nu!

Proxima: Karla... puteai să fii... un om normal... Dacă nu te...

Karla: Nu-mi aminti! A fost prostie ce am făcut atunci! O prostie!

Mama Proximei se întrista, dar nu era supărată pe copilul ei. Așa e viața demonilor: grea. Cum avea să îi spună că sunt și alți demoni pe urmele lor, pentru a-i ucide?

Karla: Nu te supăra pe mine mamă... nu am vrut sa te rănesc...

Proxima: Știu asta dragă. Ceea ce mă întristează este faptul că voi trebuie să-l înfrângeți pe cel mai malefic demon al timpurilor, Zet.

Karla: Povestește-mi mai multe despre el!

Proxima: Să spunem doar, că e foarte puternic...

Karla: Dar tata nu e cel mai puternic demon?

Proxima: Ba da drăguță, el, în esență, este cel mai puternic care a existat de la începutul lumii. Dar tatăl tau era jumătate om când s-a luptat cu el.

Karla: Tata? Cum?

Proxima: Povești lungi din copilăria noastră, draga mea. Ideea este că, atunci cand m-am luptat ultima dată cu el, eram amândoi pe moarte. Pe mine m-a salvat... și Z a dispărut.

Karla: Dar dacă îl ura pe tata, de ce te-a salvat?

Proxima: Pentru că ma iubea, scumpa mea...

Karla: Cel mai puternic demon, dușmanul tatei, te iubea...?

Proxima: Da, Karla. Dar nu am ce face! Când eram ca tine, nu obișnuiam să cred în demoni, până mai târziu când am înteles ca nu toți demonii sunt răi.

Karla: Și mamă, noi cum îl vom învinge? Suntem doar niște copii!

Proxima: Dar sunteți copiii noștri și asta vă face speciali! Încercați sa va descoperiți puterile! Fiecare demon are câte una! Inclusiv voi!

Karla: Mulțumesc că ai vorbit cu mine mamă, m-a ajutat mult să înțeleg și lumea asta a voastră...

Proxima: Cu drag scumpa mea. Și nu te întrista, sunt sigură ca va veni si un moment de fericire pentru tine odată. Până atunci plimbă-te sau fă ceva să mai uiți de toate astea.

Karla: Și tu ce-ai să faci?

Proxima: Voi avea grijă de voi, de pe lumea cealaltă. Vă voi păzi cât pot.

În după amiaza aia, Karla se plimbă pe drumurile orașului. Zgomotul mașinilor era insuportabil, așa ca se retrase într-un parc. Nu mai era nimeni prin preajmă, era un parc mai retras si mic. Și in ciuda acestui fapt... Wilhelm tocmai trecea prin apropiere.

Karla: Perfect... el îmi mai lipsea...

Karla se ascunse după un copac.

Wilhelm: Nu crezi ca e o ascunzatoare cam PROASTA?

Karla: Hah, ba da! Ma gândeam ca nu ma vezi!

Wilhelm: Cum de esti așa fericită? Te-ai îndrăgostit de altcineva si nu știu eu?

Karla: Nu e asta... chiar mă bucur sa te văd!

Wilhelm: Deci, ai alte planuri pentru a găsi demoni?

Karla: Nu cred. Mă poți ajuta cumva?

Wilhelm: Te pot ajuta numai dacă îmi vei spune ce ai de gând.

Karla: La spectacolul ăla... am intalnit un tip ciudat. Mi-as dori sa pot vorbi cu el.

Wilhelm: Stiu unde stă dacă te ajută cu ceva.

Karla: Da! Dar va părea ciudat sa mă duc la el asa...

Wilhelm: Poate că nu...

*ding, dong*

???: Da?

Karla: Bună! Vând prăjituri foarte bune pentru o cauză nobilă! Doriți?

???: Heh...da. Dar pentru ce cauză mai exact?

Karla: Ăăă... pentru orfelinat.

???: Nu avem orfelinate în oraș din câte știu...

Karla: Cine zice ca e din oraș! Copiii din Africa ai cui sunt?

???: Vrei să intri sau ceva? Adică poate ai vrea sa strângi mai mulți bani si nu as vrea sa te opresc-

Karla: Nu te teme, lucrez și noaptea. Am tot timpul!

???: Intră atunci! Domnișoara cercetaș!

Karla: Taci!

???: Vrei sa-ti aduc ceva de băut? Un ceai poate?

Karla: Nu, am venit aici doar să vorbim ceva daca nu te deranjează.

???: Dacă ma deranja nu te mai invitam!

Ce naiba se întâmplă în stomacul meu? Iar mă îndrăgostesc ca o idioata? Așa mi se pare...

???: Deci, despre ce vrei să vorbim?

Karla: În primul rând, vreau sa știu cum te cheamă!

???: Ar fi și timpul, nu? Ma mir cum de nu ti-au spus Sebastian, Ryker si Lucia.

Karla: La ce te referi?

Vespasian: Mă numesc, Vespasian.