Demonul Alb (3)

Ascunde trecutul

Lucifer: Ce planuri ai acum la 16 ani?

Sebastian: Nu știu..

Lucifer: Iar ești nostalgic din vina fetelor? Dar care e problema? Aseară ai avut o grămadă!

Sebastian: Da... dar nu a venit persoana pe care o asteptam.

Lucifer: Nah, cu altă ocazie. Dar până atunci Sebastian, am o treabă pentru tine...

Sebastian: Ce?

Melisa: Buna Karla. Îmi pare rău ca nu ti-am dat mesaj aseară, am rămas fără baterie.

Karla: Nu e nicio problemă. Oricum aseara am adormit!

Melisa: Îmi pare rău.

Karla: Măcar a fost distractiv?

Melisa: Nu a fost cine știe ce. Multi băieți si băutura.

Karla: Ca de obicei.

Melisa: Ieșim azi undeva?

Karla: Nu, scuze. Trebuie sa am grijă de casă, ai mei sunt plecați la unchiul la munte.

Melisa: Îmi pare rău.

Karla: Să nu-ți mai pară. Până la urma e vina mea.

   În ziua aia m-am simțit ca naiba! Nu l-am vazut nici pe Sebastian și nici nu mi-as fi dorit... Până a intrat EL... în clasă!

???: Bună! Pe tine te căutam!

Karla: Ce cauți aici? Mă vede toată clasa și după ies vorbe!

???: Vorbe despre ce?

Karla: Nu știu! Cum ca suntem prieteni, ce știu eu ce inventează ei?

???: E un mod subtil de a-mi spune ca vrei sa fim împreună?

Karla: E un mod de a-ți spune PLEACĂ!

Sebastian: Bună Wilhelm, ce te cerți pe holuri?

Wilhelm: Fata asta îmi spune într-un mod subtil că vrea sa fim împreună.

Sebastian: Știi ca fetele din școală asta sunt ale mele, da?

Wilhelm: De când?

Sebastian: Dar pentru colegul meu de bancă fac o excepție! Ți-o dau pe...

Karla: Melisa.

Sebastian: Melisa? Aia nu e colega ta.

Karla: Nu, e iubita ta idiotule! Lăsați-mă amândoi proștilor! Am destule pe cap!

Sebastian: Ce fiţe! Uite la ea! Nu se merită Will.

Wilhelm: Poate asta crezi tu, dar eu o iubesc căci așa am fost creat!

Sebastian: Idiotule! Să nu te atingi de Karla mea! O voi face asa de îndrăgostita de mine încât va vrea sa se sinucidă! Vei vedea tu... Pana la urmă sunt fiul lui Lucifer!

    În seara aceea Karla nu plecă acasă, cum îi zise Melisei, ci la un local, unde aștepta o oră întreagă caci autobuzul ei venea mai târziu. Se porni in jurul orei 7, când întunericul se așternuse ușor peste oraș. Se hotărî sa urmeze o scurtătură pe care o știa ea, sa nu dea ochii cu lumea. La colțul străzii se opri. Dintr-un bloc ieși un băiat cu fața acoperită.

Karla: Cine ești tu? Nu prea știu oameni care sa treacă pe aici. Plus ca nimeni nu mai stă în clădirea aia!

  În momentul în care se întoarse, Karla îi recunoscu buzele, apoi ochii aceia adânci ai lui Sebastian. Scoase din acel bloc un sac negru de nailon. Îl căra cu greutate, abia dacă îl mișca. Apoi se opri, se uită in jur sa se asigure ca nu e nimeni, și continuă. Nu mă văzu. Minunat, pot să îl urmăresc...

   Oare ce are de gând? Și ce-i în sacul lui? Ce caută mister Sebastian la ora asta pe străzi? Erau atâtea întrebări care îmi înțepau creierul. Nici nu știam de ce îl urmăresc, de ce nu ma duc la autobuz? Îl voi pierde! Oricum nu face nimic important! Dar îl iubesc pe nesuferit și asta mă leagă de el!

Ce dragoste nenorocită!

Sebastian: Nu te mai zbate! Oricum vei rămâne fără puteri!

   Sebastian lăsa sacul jos. Era un loc de care nici eu nu știam până acum. Ascuns, după gunoaie și păzit de colțurile înalte ale clădirilor. Țin minte și acum momentul în care a lăsat acel sac jos...si ceva se mișca in el... nu știu ce era, sau cine era. Țin minte ca a scos un fel de rangă... și început sa lovească tare... am auzit doar un strigăt la prima lovitura, după doar sunetul metalului rece trântit de sac. A fost înfiorător. Sacul se rupse de la presiune într-o parte si un lichid roșu se prelinse din el! Ritmul inimii mele se accentua, și nu pentru că am văzut crima asta ciudată, ci pentru ca nu am avut curajul să îl opresc, să chem poliția sau sa fac orice altceva, ca să il salvez... pe idiotul ăsta, care și așa mă urăște!

   După scena asta am... fugit. Nu mai știu cum am ajuns înapoi în stație, și trecând cu autobuzul pe stradă, mi-am acoperit vederea căci mi se părea ca toți oamenii au paltoane lungi, negre, și seamănă cu Sebastian.

   În seara aia nu am mai dormit.