Demonul Alb (3)

Lumea cealaltă

Karla: Unde suntem? În Rai?

Vespasian: Asta cred toți... adică, da. Dacă tu numești partea asta din Iad, Rai.

Karla: Atunci ce e? Că e frumos! Spui ca ne-am teleportat într-un loc fermecat!

Vespasian: Este doar Câmpia Iluziilor. Fiecare o vede diferit, dar plăcut. Aici poți face mari păcate dacă nu ești atent.

Sebastian: Uite casa noastră!

Karla: Unde?

Sebastian: Acolo Karla! Casa mea!

Karla: Dar nu o văd... acolo e doar campie Sebi!

Vespasian: Hai să lăsăm asta acum și sa mergem către Iad.

Karla: Ăsta nu e Iadul?

Vespasian: Îmi e așa greu să va explic... Iadul este împărțit în mai multe locuri... ca lumea!

Sebastian: De unde cunoști tu toate locurile?

Vespasian: Cărți cu demoni. Plus că Z m-a adus prin locurile astea.

Sebastian: Ah...

   Între timp, în casa lui Vespasian ceva nu era în regulă.

Will: El e Keven... demonul păzitor al lui Vespasian.

Keven: Mulțumesc pentru introducerea minunată, dar ai uitat să precizezi un lucru: sunt un demon al coșmarurilor.

Will: Copii, orice ar fi, stați lângă mine! Și mai important de atât, nu îl priviți pe Keven!

Keven: Așa Wilhelm! Strică-mi toată distracția!

Lucia: Și acum ce facem? Stăm aici? Cu ochii închiși? Eu vreau să mergem după Karla!

    Deodată Lucia aude niște sunete ciudate. Ryker părea atacat de Keven.

Lucia: Ryker?! Unde ești? Ești bine?

Ryker: Nu Lucia! Mă omoară Keven! Ajutor! Te rog, ajută-mă!

   Lucia aproape deschidea ochii când o prinde de mâna Wilhelm.

Will: NU. DESCHIDE. OCHII.

Lucia: Dar Ryker e-

Will: Ryker e bine lângă tine. Keven e un demon al coșmarurilor, nimic mai mult! Nu te lăsa păcălita de ce auzi și mai important, nu deschide ochii!

   Wilhelm l-a luat de mâna și pe Ryker zicându-i același lucru. Apoi i-a tras ușor după el până în dreptul scărilor care duceau spre etaj. Voia să se închidă într-o cameră cât mai departe de Keven, dar când să ajungă sus apare Keven.

Keven: Dar ce facem aici Wilhelm? Ne jucăm cu păpușile? Lasă-i să se descurce, demon imbecil ce ești!

    Și Keven îi împinge pe cei doi de pe scări, lăsându-i să cadă pana jos. Ryker încă își ținea ochii închiși, însă Lucia îi deschisese la contactul cu podeaua.