Demonul Alb (3)

Suntem frați.

Vespasian: Karla, nu te speria. Nu vreau sa te sărut sau să fac altceva, fără aprobarea ta bineînțeles. Dar trebuie sa îți mărturisesc ceva.

Karla: La câte s-au întâmplat azi, nu mă mai aștept la nimic.

Vespasian: Karla... sub care pretext ai fi tu fericită?

Karla: Ce întrebare e asta?

Vespasian: Una simplă. De exemplu eu mă simt fericit când pot fuma într-o zi înnorata pe balcon, si să cânt la chitară.

Karla: A, la asta te referi. Pai eu m-aș simți fericită dacă aș sta lângă familia mea, într-o casă, departe de toată lumea asta.

Vespasian: Cred că viața ta nu a fost tocmai ușoară după ce aud că spui.

Karla: Nu prea, dar nu vreau sa intru în detalii.

Vespasian: Tu ai nevoie de cineva care sa fie lângă tine, Karla.

Karla: Da, îmi am prietenii...

Vespasian: Cei mai buni prieteni îți pot fi cei mai buni dușmani.

Karla: Dar ei nu îmi vor răul.

Vespasian: De unde știi Karla? Lumea asta e plină de mistere și degeaba încercăm sa le înțelegem. Nu găsești răspunsul în lumea asta, nu de la oameni.

Karla: Atunci de la cine?

Vespasian: De la demoni, Karla...

Karla: ...

Vespasian: Tăcerea ta îmi confirma presupunerile.

Karla: Adică?

Vespasian: Adică faptul că ești un demon.

Karla: Mă scuzi, dar cred ca greșești!

Vespasian: Ochii tăi îmi spun totul Karla... de ce să te ascunzi de mine? Eu până acum te-am ajutat!

Karla: Dar nu sunt un demon.

Vespasian: Înseamnă că nu te vei feri de tămâie. Este o slabiciune pentru demoni în lumea umană. Și întâmplarea face să am la mine așa ceva.

Karla: Stai departe de mine Vespasian, ești ciudat!

Vespasian: Nu mă detesta Karla! Până la urma... suntem la fel!

Și în momentul următor, Vespasian se facu nevăzut într-un nor de fum gri. După, tot ce vazu Karla era cu totul altcineva: o formă umană formată dintr-un lichid negru vascos. Avea ochii roșu-intens ca magma unui vulcan și ardea din cap până în picioare.

Karla: Ce ești tu cu adevărat Vespasian?

Vespasian: Sunt un demon Karla!

Karla: Așa arată demonii?

Vespasian: Nu... așa arăt doar eu... După ce mi-a facut Z...

Karla: Z? Demonul acela?

Vespasian: Da, Karla. Vezi tu... eu m-am născut într-o familie săracă. Z a aflat că Lucifer are copii pe pământ și și-a petrecut viața căutându-i. Mi s-a arătat ca o scăpare... era o noapte de vară ...

-Hei...
-Cine e acolo?
-Un străin pentru lume, dar pentru tine un prieten.
-C..c...cine ești?
-Nu te teme Vespasian, nu-ți voi face rău. Sunt aici sa te salvez.
-De ce?
-Nu vezi? Totul din jurul tău e o minciuna. Asta nu e realitatea în care trăiești. E o lume falsă...

Vespasian: Și m-a dus într-o altă lume... cu demoni... era așa frumoasă ca am vrut sa rămân, dar un sentiment m-a împins spre acasă. Mi-a dat drumul, dar a zis ca se va întoarce. Viața mea pe pământ... a început sa se destrame. Am rămas orfan... nu existam fizic în lumea asta. Așa e... cand ești un nimic. Atunci a fost a doua oară când a venit și m-a întrebat: Cum te simți acum? Ești pregătit sa vii în lumea mea? I-am spus că da... ce aveam de pierdut? Dar s-a comportat urât cu mine și m-a facut sa regret alegerea făcută. Am vrut să plec... dar... uite ce mi-a făcut...

Karla: Păi... nu înțeleg cum de ești demon...

Vespasian: Karla... sunt fratele tău!

Karla: Frate?

Vespasian: Da...

Un moment de tăcere cuprinse întreaga ființă a Karlei. Nu s-a gândit niciodată că ar putea să mai aibă un frate. Atunci se bucură enorm de mult, căci el a fost singurul care a ajutat-o cand avea semne de întrebare în legătură cu lumea demonilor.

Karla: Scumpul meu! făcu biata fată și cazu îndurerată la picioarele lui. Acesta statea jos, negru și vascos. Ce ți-a făcut demonul ăla malefic! Nu pot sa cred așa ceva... săracul de tine...

Și blând îi cuprinse capul în bratele ei pline de dragoste. Îi vorbea cald si plăcut ca orice inima de gheață s-ar fi topit la vocea ei. Vespasian își preschimbă forma în cea de om.

Karla: Cât ma bucur ca te-am găsit... mai avem si alți frați?

Vespasian: Nu Karla... suntem doar noi 3... din câte știu...

Karla: Îmi e suficient.

Vespasian: Sper să nu ma izgonesti si tu... mi-a fost foarte greu sa vorbesc cu tine... și sa nu par ciudat.

Acum totul era clar pentru Karla. Zilele în care se întâlneau accidental... momentele scurte... toate aveau un rost... si ea era atât de oarbă. Vespasian nu o iubea, nu în sensul acela... ci in sensul unor frați.

Sebastian, Ryker, Lucia: Arghhh!!!

Karla: Ce naiba?

Sebastian: Am venit sa te salvăm Karla!

Ryker: Da, Will a zis ca ești în pericol.

Lucia: De aia am venit cu viteza luminii până aici!

Karla: Dar sunt bine dragii mei. Ba chiar sunt foarte fericită.

Lucia: Ți-ai găsit un iubit? spuse Lucia privind capul lui Vespasian în brațele ei.

Karla: A, nu! El e fratele meu... adică al nostru Sebastian!

Sebastian: Stai, ce?

Karla: Da! E mult de explicat, dar-

Wilhelm: Omorâți-l!

Karla: Ce e cu tine Will! Te comporți foarte urât fața de fratele nostru! Știai ca el e fratele meu?

Wilhelm: Dar... El este...

Karla: Ce?

Wilhelm: Nu îți pot spune... dar e ceva în neregulă cu el...

Karla: Oprește-te în momentul ăsta! Am avut dreptate în legătură cu el, mă iubește și eu îl iubesc pe fratele meu. Am avut dreptate și cu tine, ca nu mă ajuți si nu mă înțelegi. Mi-am aflat puterea și tu tot nu ma suporți Will! Ce fel de demon păzitor ești?

Wilhelm: Ai dreptate. Poate nu ar trebui să fiu unul. Si părăsi furios casa.

Sebastian: Ce se întâmplă, îmi explică si mie cineva?