Demonul Alb (3)

Prăjituri

Karla: Nu mi-au zis nimic de niciun Vespasian.

Vespasian: Păcat. Adică... după ce le-am făcut nici eu nu m-as lăuda.

Karla: Ce?

Vespasian: Story time! Deci... cu ceva timp în urmă eu făceam parte din pentagonul prieteniei, în loc de tine. Dar l-am întâlnit pe Jax și Keven. Keven cântă la chitară și eu aveam o voce destul de bună. Așa ca ne-am hotărât să facem o trupă. Și îți dai seama, după nu mai aveam atâta timp sa stau cu ei, așa că s-a rupt prietenia. După ai apărut tu!

Karla: Sper ca nu mă detești sau ceva...

Vespasian: Nu, nu sunt atât de tâmpit să te urăsc. Nu e vina ta. E a mea dacă stau să mă gândesc. Numai că eu am ales să fac ceva pe viitor, de lungă durată. Asta nu înseamnă că poate nu am nicio vină. Să nu crezi asta! Sunt un maniac răzbunător.

Karla: Vespasian... îmi pare rău că ai trecut prin atâtea. Ți se întâmplă numai lucruri rele și nu știu cum mai poți fi fericit.

Vespasian: Dar tu cum poți veni la usa mea cu zâmbetul pe buze?

Karla: Viața merge înainte...

Vespasian: Așa e pentru toți.

Karla: Voi pleca atunci... te-am deranjat destul...

Vespasian: Da, da. Presupun ca mai ai si alte uși la care trebuie sa bați si sa vinzi. Poftim banii pentru prăjituri!

Karla: Oh...da...eu...poți sa iei prăjiturile!

Vespasian: Nu, multumesc. Te-aș plăti oricât numai sa bați din nou la usa mea. Prezenţa ta mă încântă.

Karla: Vespasian... oh... la revedere!

Vespasian: Pa drăguță...

   Karla se îndepărta, si simțea cum privirea lui Vespasian o urmarea pas cu pas. Avea o voce așa fermecătoare... și sinceră. Era plăcuta la auz.

Wilhelm: Cum a mers vanzarea?

Karla: Lasă vânzarea acum! Am aflat cine era... și e cam trist. Dar ce e ciudat e că... prietenii mei nu mi-au zis de el.

Wilhelm: Poate au avut un motiv bun.

Karla: Poate...

   Următoarea zi, Karla se împacă cu grupul ei. Nu ar putea trăi fără prietenii care nu au abandonat-o până acum.

Lucia: Mă bucur așa mult ca nu mai ești supărată.

Karla: Îmi pare sincer rău... dar am avut motivele mele.

Sebastian: E în regulă Karla.

Karla: Totuși... vreau să îmi povestiți despre Vespasian!

Sebastian: ... de unde știi?

Karla: Sebi, să fim serioși, nu trăiesc într-o peșteră!

Ryker: Spune-i povestea! Ce avem de pierdut?

Sebastian: Când am intrat prima dată în acest liceu... m-am împrietenit cu Vespasian. Eram foarte apropiați, ca și cum ne cunoșteam de-o viața. Bine înteles eram deja demon, de aceea fiecare fata se îndrăgostea de mine! Cred că asta e și puterea mea! Să manipulez oamenii!

Lucia: Treci la subiect Romeo!

Sebastian: După l-am întâlnit pe Ryker si Wilhelm și am zis să avem și o fată în grup...

Lucia: Și aia sunt eu! Eram mai mult forța grupului, decat fata grupului! Hehe!

Sebastian: Și... totul era minunat... ne distram... până m-am îndrăgostit de tine. Totul s-a schimbat de atunci. I-am zis asta lui Vespasian și a devenit mai rece... îmi spunea ca sunt un tâmpit să-mi placă de ultima fată din liceu, ca esti o tocilara si altele... dar cred că spunea toate astea pentru ca si el simțea la fel. Apoi m-a întrebat: ,,Prietenia sau iubirea? Ce alegi?'' Și i-am spus ca ambele, că nu are cum să ma forțeze cum să-mi fac eu viața... și atunci i-a gasit pe Jax si Keven... și-a facut trupa naibii și a plecat! Eu ți-am zis exact ce s-a intamplat, nu inventez nimic! Dacă vei vrea să pleci cu el, n-ai decât!