Demonul Alb (3)

G cel sever

Vespasian: Uneori mi-aș dori să fiu nemuritor. Uneori mi-aș dori să mor. Viața este un semn de întrebare și doar noi avem raspunsul. Mulțumesc!

Clasa: (aplauze)

Adam: Se putea și mai bine.

Vespasian: Pentru dvs nimeni nu va fi cel mai bun domnule!

Adam: Iar vrei detenție sau ce? Îți lipsesc vizitele la domnul director?

Vespasian: Nu.

Adam: Atunci taci dacă nu vrei un 2.

Vespasian: 1 se pune pentru lipsa temei, 2 pentru copiat, 3 pentru tentativă, deci mă mulțumesc cu un 4.

Adam: Treci la director și dacă mai deschizi gura îți pun și 4-ul ăla!

Vespasian: Mulțumesc!

    Cabinetul directorului era unul mic și bine decorat. Numai văzând masa îți puteai da seama că domnul director are gusturi în mobilat și îi place ordinea. În fața mobilierului mare unde stătea el, pe un scaun regesc, se aflau doua fotolii, dar nu la fel de confortabile. Vespasian observă capul unei persoane pe cel din dreapta. A fost surprins pe cine a văzut în același loc.

Vespasian: Karla? Ce cauți aici?

Karla: Ora trecută am avut cu Adam și...

Vespasian: Nu e nevoie sa îmi explici, de aia sunt si eu aici. Dar de ce mai stai dacă nu e directorul?

Karla: Nu pot pleca așa! Am mai făcut asta odată si nu s-a lăsat bine.

Vespasian: Eu era sa fiu exmatriculat.

Karla: Nici eu nu sunt departe de asta! Hehe.

Vespasian: Oh, Karla...

Karla: Mi-ai lipsit... zise Karla lipindu-și obrazul cald de umărul lui Vespasian. Simt ceva ciudat în interiorul meu... nu știu de ce... dar țin foarte mult la tine.

Vespasian: Ăm...

Karla: Oh... scuze... a sunat...

Vespasian: Perfect.

    Ochii lui Vespasian străluceau ca un emerald pur. Avea nestemate în ochi în loc de iriși. Un verde ca inima pădurii sau sufletul naturii. Flacăra asta era din cauza Karlei... care îl priviea la fel de dulce.

Karla: Vei fii alături de mine, orice s-ar întâmpla, da?

Vespasian: Da. Ce i-ai făcut tată de se teme așa tare?

   Atunci intră monstrul monștrilor, demonul demonilor, cel mai puternic și rău om din Univers... Adam.

Adam: Ce faceți dragilor? Scuze că m-ați așteptat atât, dar aveam oră.

Vespasian: Unde e domnul director?

Adam: Îți e dor de el? Țin să te anunț ca azi lipsește și m-a lăsat pe mine substituit. Noi suntem foarte buni prieteni, de aceea i-am propus să vă facă fișe de exmatriculare.

Karla: Ah!

Adam: Ce Karla, nu te așteptai la asta, nu? Era si cazul! La cât mă scoateți din minți. Voi ce credeți, ca scăpați doar cu note mici dacă vă luați de mine?

Vespasian: Exmatriculeaza-ne atunci.

Adam: Daca ar fi așa ușor, aș face-o... dar totuși am nevoie încă de o acțiune din partea voastră ca dosarul sa fie complet. Va jucați cu viitorul vostru copii!

Vespasian: ... nenoroci-

Karla: Taci Vespasian... te rog.

Adam: Sunteți liberi.

   Vespasian ieși trântind usa furios.

Vespasian: La naiba si cu el! Parcă nu-mi erau de ajuns toate astea.

Karla: Calmează-te Vespasian...

Vespasian: Oh... ai dreptate. Îmi pare rău. Stau prost cu furia. Tu ești bine?

Karla: Încerc...

Vespasian: Până la urmă, ce e asa grav daca suntem exmatriculați?

Karla: Da... nu e nimic... grav...

G: Te-ai intors iar cu note mici sau ceva?

Karla: Nu... de ce crezi asta?

G: Vad pe fața ta ca nu te simți bine.

Karla: Sunt bine tată...

G: Adam nu mi-a zis asta la telefon. Fetița tu înțelegi ca daca esti exmatriculata nu mai ai un viitor? Ce vei face dupa? Lumea se va uita la tine ca la o dementa! Te va judeca! Un copil am, si acela ești tu... off...

Karla: Dar nu e numai vina mea! Profesorul ăla-

G: Da, da... am mai auzit din astea. Si eu am facut școala, știi Karla? Mereu dădeam vina pe profesori pentru ca nu eram destul de bun sa recunosc ca de fapt era vina mea. Măcar puțin respect Karla, nu fii ca toată lumea! Treci în camera ta pana nu ma mai enervez si eu! Astazi nu mai mergi la niciun Sebastian!

Karla: Nu am insistat... Îți dai seama ca nu ma va lăsa...

Sebastian: Pleci pur si simplu! De parcă nu ai mai facut asta.

Karla: Da, dar tu nu îl stii pe tata cand e nervos. Parcă stie fiecare miscare a mea!

Vespasian: Sa stii ca ne lipsești!

Karla: Si voi mie... dar nu pot face nimic!

Vespasian: Venim noi la tine!

Karla: Nu! E prea periculos! Va fi si mai rau pentru mine!

Vespasian: Atunci ne vedem mâine la școala.

Karla: Cel mai bine așa.

Vespasian: Pa, Karla... o zi frumoasă în continuare.

Sebastian: Pa!

    Karla închise telefonul căci si așa lacrimile nu le mai putea stăpâni. Îi era dor de frații ei, si nu putea sa facă nimic. Atât de neputincios este un demon pe pământ!