Demonul Alb (3)

Un trecut încețoșat

Ziua urmatoare era ceață. Cei trei copii se trezisera de dimineață să mai povestească. Webmaster le-a adus micul dejun tuturor, inclusiv invitaților, care rămăseseră peste noapte și ei.

Karla: Și cum arată Z?

Vespasian: Nu știu cum sa îți explic... are parul violet de parcă arde... si are o formă de demon normala în rest.

Sebastian: Dar care e faza cu forma de demon?

Vespasian: Păi... fiecare demon are una... a mea e distrusă...dar cred că ale voastre sunt normale.

Karla: Și cum pot sa-mi iau forma de demon?

Vespasian: Aa... eu de obicei mă concentrez asupra ei...

Karla: hmm..

Sebastian: Vespasian, dacă tot am aflat cine ești, ne vei ajuta sa găsim restul demonilor lui Z, nu?

Vespasian: Sigur... dacă aș știi si eu cum.

Sebastian: Nu știi nici tu? Dar care e puterea ta specială?

Vespasian: Puterea mea a fost invizibilitatea. Acum am pierdut-o. Uneori îmi pare rău ca am renunțat la prietenia noastră... ca am fugit ca un dobitoc... poate de asta am și fost pedepsit... dar credeți-ma ca nu imi era usor sa va privesc în ochi si sa va zic Știți prieteni, sunt demon.

Sebastian: Doamne, Vespasian, dar nu te judecăm pentru asta! Te înțelegem!

Karla: Exact! Si nouă ne-a fost greu.

Vespasian: Ah....

Sebastian: Numai ca nu înțeleg de ce părinții nu ne-au spus nimic de tine...

Vespasian: Ce pot spune, sunt un eșec al acestei familii. Și mie mi-ar fi rușine.

Karla: Vespasian! Nu spune asta!

Ryker: Nu vreau sa stric reuniunea de familie, dar... cine a fost demonul tău păzitor?

Vespasian: Oh, da. Am uitat sa vi-l prezint. Keven. Dar nu e aici. Nu vreau să vă speri cu toate acum. Nici nu știam dacă ma veți accepta sau nu...

Ryker: Si ce putere avea?

Lucia: Cred ca ești prea curios Ryker, lasă omul sa respire!

Vespasian: E in regulă Lucia. Keven poate controla fluidele.

Karla: Asta sună extraordinar!

Vespasian: Hehe, este! Dar nu și când controlează vodka din paharul meu!

Karla: Hehe! Sunt așa fericită ca te-am găsit Vespasian! Am un sentiment în suflet de împlinire!

Vespasian: Te cred Karla, și eu sunt fericit. Nu știam ca am frați. Mereu am crezut ca voi sunteți împreună  sau ceva...

Sebastian: Toată lumea crede asta. E enervant să știi.

Vespasian: Da! Mă scuzați, ma duc până la baie și revin.

    Baia era întunecată, iar singura lumina venea de pe un geam mic, pătrat, dinspre vest. Totuși avea o oglindă mare aproape transparenta. Vespasian se uită în oglindă mirat, de parcă nu era el cel din imagine. Totul pare șters... încețoșat... pierdut într-un trecut îndepărtat.

Z: Grăbește-te. Nu va dura mult până vor realiza că minți!

Vespasian: Nu te teme, ăștia sunt mai ușor de manipulat decât niște păpuși.

Z: Nu subestima pe nimeni Vespasian. Așa am făcut și eu... și uită-te la mine. Sunt slab. Nu cădea pradă unor demoni nenorociți. Cum vei câștiga Iadul Vespasian? Eu sunt singurul care vede cine ești cu adevărat. Și tu ești puternic. Nu lăsa niște demoni inconștienți să-ți încețoșeze mintea.

Vespasian: Da, Z. Te voi ajuta, nu te teme.

Z: Și nu mai fi trist. Te trădezi. Mă trădezi! Ieși acum de aici și fă-i sa te adore, dragule.

Vespasian: Așa voi face Z!

Sebastian: Și mi-a dat foc tata! E ciudat să arzi de viu, crede-mă!

Karla: Vespasian!

Vespasian: Despre ce vorbiți?

Sebastian: Cum am murit ca să devenim demoni. Chiar, tu cum ai murit daca nu te deranjează întrebarea...

Vespasian: Eu? ...

Karla: A avut și așa un trecut groaznic Sebi... lasă-l.

Vespasian: Nu, e ok. Suntem o familie. Trebuie sa știți totul despre mine. M-am spânzurat.

Karla: Serios? Și eu!

Sebastian: Stai, mie nu mi-ai zis asta Karla... sau nu mai țin eu minte.

Karla: Ți-am spus, dar nu cred ca știu toată povestea. Era atunci când profu meu de română se lua de mine și apoi a murit mama mea umană! Mă întristasem foarte tare într-o seară... așa ca m-am spânzurat... și dupa am văzut-o pe Proxima. Pe mama...

Vespasian: ...

Sebastian: Dar de ce ești așa trist Vespasian?

Vespasian: Eu trist? NU! HEHE... nu am nimic. Mă gândeam doar.

Karla: Nu te pricepi să minți, crede-mă. Știu cand cineva minte...

Vespasian: La naiba...

Lucia: Dragii mei nu va supărați, dar cred ca e momentul ca eu si Ryker sa plecăm. Cred ca e ceva ce ar trebui sa discutați numai în familie.

Sebastian: Dar nu trebuie sa plecați.

Lucia: Taci Sebi, ca e mai bine așa. Ne vedem curând oricum! O zi bună dragilor!

Ryker: Pa.

Karla: Vespasian! spuse Karla îmbrățișandu-l calduros pe fratele ei.

Sebastian: Spune ce ai pe suflet frate.

Vespasian: Chiar nu am nimic! Nu știu de ce insistați degeaba!

Sebastian: Poți avea încredere in noi. Îți vom fi alături.

Vespasian: Da, știu... dar...

Karla: Dar ce? Ce e frate?

Vespasian: Eu nu i-am cunoscut pe Lucifer și Proxima...

Ryker: Hei Lucia? Tu nu crezi ca e ceva ciudat la Vespasian?

Lucia: Cum ar fi?

Vespasian: Nu i-am văzut de la moartea mea...

Ryker: Nu știu... ceva în ceea ce spune. Ascunde de noi unele lucruri.

Vespasian: Uneori simt, ca nu-mi ofera atenția de care am nevoie. 

Lucia: Păi Ryker, a avut si el o viața complicată. Așa au toți demonii din câte văd.

Ryker: Știu asta Lucia... dar de ce demonul lui pazitor nu e lângă el? Nu l-am vazut pe Keven de mult. Un demon pazitor stă lângă stăpân, nu? Cum face Web... și Wilhelm...

Lucia: Wilhelm...

Vespasian: Uneori simt ca ei nu ma iubesc deloc, nu ma protejează și ma urăsc...

Wilhelm: Nu-i adevărat ipocritule! Numai dacă și-ar aminti de mine... sa ma lase sa ma apropii de ei... nu știți ce pericol vă așteaptă copii...

Ryker: Lucia, știu un singur lucru, acela că demonii mint... foarte mult... să se apere pe ei si secretele lor... și sa-și atingă scopul!