Regrete

Bicicleta

Sunt încã bulversatã dupã discuția avutã cu Olli în biblioteca. Șeful meu mi-a zis sã îmi iau ziua de azi liberã.

- Lasã-mã sã te conduc acasã, te rog frumos.

- De ce nu înțelegi cã eu nu am mai adus pe nici un bãrbat acasã. Ce o sã îi spun lui Christian? Cine ești? Ce o sã zicã Lotte?

- Le spui cã sunt un coleg de serviciu, nu știu inventezi și tu ceva. Te rog frumos vreau sã îmi vãd copilul.

Adevãrul e cã deja i-am negat dreptul de a își vedea copilul mulți ani. Acum este de datoria mea sã îl las sã îl vadã.

- Bine haide, dar sã nu te apuci sã faci vreo scenã, nu vreau sã îl sperii pe Christian. Lasã-mã te rog pe mine sã îl pregãtesc, eu îl cunosc mai bine și știu cum și ce sã îi spun.

Îl vãd cum deodatã se lumineazã la fațã. Un zâmbet imens îi apare pe toatã fața și radiazã numai fericire.

- Chiar mã lași sã îl vãd? Haide mergem imediat la magazin și am sã îi cumpãr ce mai mare mașinuțã pe care o gãsesc. Mã prinde de mânã și mã trage dupã el afarã din casã, strigând peste umãr cã noi am plecat.

Ajunși la magazinul cu jucãri ne tot învârtim deja de vreo jumãtate de orã și nu reușește sã se hotãrascã ce sã îi cumpere.

- Uite am gãsit deja ceea ce vreau sã îi cumpãr.

- În sfârșit, ai reușit sã te hotãrãști. Ce vrei sã îi cumperi?

- O bicicletã, asta am sã îi iau și am sã îl învãț sã se care pe ea și poate așa o sã ne apropiem mai mult și mai repede. Ce zici? nu e o idee bunã?

Trebuie sã recunosc cã este o idee fantasticã, nici mãcar mie nu mi-a trecut prin gând o asemenea idee. O sã se apropie cu siguranțã de el în felul acesta. De mult își dorește o bicicletã dar niciodatã nu am avut cum sã strâng așa de mulți bani și sã îi cumpãr una.

- Da e o idee foarte bunã. Cu siguranțã ai sã devi cel mai bun prieten al lui. De multã vreme își dorește una, dar nu am avut niciodatã destui bani ca sã o cumpãr.

- De acum va avea tot ceea ce își dorește, tata a venit ca sã îi punã lumea la picioare.

- Te rog frumos sã nu îl resfeți.

- Eu nu așa de tare, dar sora mea are sã îl trateze ca pe un zeu.

Cumpãrãm bicicleta și ne îndreptãm spre casã. Acasã Lotte era în prizã cu pregãtirea prânzului, iar Christian se juca pe masa din bucãtãrie cu o mașinuțã ce a primit-o de crãciun de la familia la care lucrez.

- Bunã lume, strig eu din hol. Am ajuns acasã.

Primul care îmi iese în întâmpinare e Christian. Când îl vede pe Olli se oprește în loc din fugã și îl studiazã de la distanțã. Olli e mut, nu mai reușește sã închege douã cuvinte la un loc. Cu bicicleta pe umãr stã ca o stanã de piatrã și se uitã la Christian.

- Ce frumoasã bicicletã și eu mi-am dorit una, dar mama nu are bani sã mi-o cumpere. Sparge copilul ghiața. Îl vãd pe Olli cum se deșteaptã, dã jos de pe umeri bicicleta și o pune în hol.

- E a ta puștiule. Vrei sã te învãț sã te cari pe ea?

- Woaw chiar e a mea? Zice Christian învârtindu-se roata pe lângã bicicletã. Nu e așa cã e frumoasã mami?

- Da puiule e foarte frumoasã, vrei sã te învețe Olli sã te cari pe ea?

- Daaa.

La auzul numelui Lotte care pânã acum a stat în ușa de șa bucãtãrie și-a pus mâna la gurã și a fugit în grãdinã plângând.