Regrete

PRIMA DATĂ

Deși ne-am propus să o luăm încet, acum când suntem numai noi doi în cameră totul se derulează pe rapid. Parcă suntem într-un carusel de sentimente. Amândoi ne lăsăm în voia lor, fără să ne gândim la ce va urma.

În mintea mea a încolțit de mult ideea de a vrea să fiu a lui. Încă de când eram în tren îmi doream, dar că o parte din mine era mai conștientă decât inima. Mintea mea îmi spune cã nu e bine ceea ce urmeazã sã se întâmple. Încerc sã mã detașez de prezent, dar nu pot, simt mâinile lui cum mã ard pe unde trec. Îmi deschide încet nasturii de la cãmașã. Îl aud cum înjurã printre sãrutãri fierbinți.

- Iubit-o mã înebunești. Mã simt de ca și cum aș pluti, de parcã nu sunt eu cel care e aici cu tine. Îl aud cum mârâie în urechea mea, in timp ce mi-o mușcã încet. Ți-am promis cã o sã o luãm încet, dar nu pot, oricât aș încerca nu reușesc sã nu te simt, sã nu te strâng în brațe. Parfumul tãu e ca un afrodiziac pentru mine, îmi este destul sã îți simt mirosul și parcã ceva în mine de desprinde. Te rog sã nu mã condamni, doar cã nu pot sã mã abțin.

Îl trag mai aproape de mine și de data asta eu sunt cea care își lipește buzele de a le lui. Încã de când ne-am despãrțit îmi doresc sã fac asta. În fiecare noapte de atunci și pânã acum doar asta am visat. Ia sãrutul meu ca pe o invitație, luându-mã în brațe mã așeazã cu grijã pe pat, apoi se întinde peste mine. Îmi sãrutã fruntea, apoi coboarã tot mai jos pânã ce ajunge la sâni pe care îi dezmiardã prin materialul de dantelã al sutienului. Mã simt de parcã mã descompun în milioane de bucãți. Niciodatã nu am crezut cã ceea ce se întâmplã între un bãrbat și o femeie poate fii așa de frumos, atât de profund. Nici nu realizez cum toți porii mei au devenit deodatã terminați nervoase care sunt extrem de receptive la orice stimul. Mâinile lui se plimbã pe pielea mea arzând în calea lor tot. Simt cum iau foc, cum totul în jurul meu nu mai conteazã, doar noi doi, doar ceea ce se petrece aici și acum. Îl simt cum îmi pune o pernã sub spate ca mai apoi sã îmi șopteascã suav in ureche.

- Iubito, te rog sã te relaxezi, iar dacã te doare prea tare sã îmi spui.

Îl ascult și fac întocmai cum mi-a spus. Îl simt cum se împinge în mine, o durere ascuțitã îmi strãbate locul cel mai sensibil. Icnesc, iar in momentul urmãtor îl simt cum se retrage. deschid ochi și îl privesc. Pe fața lui se putea citi doar o pãrere de rãu, pentru mine, pentru faptul cã îmi provoca durere. Dau din cap în semn cã poate continua. Îmi doream mult ca aceastã durere sã disparã, iar în locul ei sã fie doar o stare de bine, așa cum povesteau fetele de la internat. Se înfige din nou în mine, de data asta mult mai brutal și mult mai adânc. Simt o durere extrem de puternicã, care îmi taie trupul în douã...apoi cu fiecare mișcare de dute vino numai plãcere. O plãcere distrugãtoare, o plãcere de nedescris în cuvinte. Mișcãrile lui se întețesc, devin din ce in ce mai rapide.

- Deschide ochi iubita mea. Vreau sã îți vãd privirea când vei atinge apogeul.

Încerc sã deschid ochi, dar nu reușesc, mã simt zguduitã de o plãcere imensã, o plãcere necunoscutã mie pânã in acea noapte. Țip îi strig numele și mã agãț cu disperare de umeri lui. Nu dureazã mult și atinge și el culmile plãceri. Il simt cum zvâcnește în interiorul meu de câteva ori ca mai apoi sã cadã lângã mine sleit de puteri.

Nu reușesc să scot nici un cuvânt. Mă simt ca într-o bulă de cristal care plutește pe un nor pufos. Îmi doresc, că această stare de euforie să nu se termine niciodată, ca el să nu mai plece de lângă mine deloc. Așa cum stăm noi îmbrățișați, este un moment sublim pentru sufletul meu. Deschid ochii cu teamă, ca nu cumva tot ceea ce sa întâmplat să fie doar un alt vis. Îl văd lângă mine. Întind mâna și îi ating obrazul. Mârâie gutural sub atingerea palmei mele. Deschide ochii și mă privește. Privirea lui e foarte profundă, extrem de suavă. Îmi plec privirea, nu rezist să îl privesc în ochii.