Iluzia Fericirii- VOL1

Capitolul 19

Dimineața ne găsește pe amândoi dormind. Aseară, după ce m-am ghemuit la pieptul lui Matei, am adormit fără să știu când sau cum.

Îl privesc cum stă cu buzele între deschise și ochii închiși. Se pare că băiatul de lângă mine încă nu a ieșit din tărâmul viselor, așa că profit de ocazie să gătesc și eu ceva.

Îmi schimb hainele cu o rochie veche ce am lăsat-o de mult aici și pășesc spre bucătărie.

Pornesc televizorul pe un post de muzică și încep să pregătesc aluatul și celelalte ingrediente în timp ce dansez ușor.

Apuc să pregătesc clătitele cu ciocolată când Matei își face și el apariția în bucătărie. Doamne, oare este legal sa arăți atât de bine încă de la prima oră a dimineții?

Duc lingura de ciocolată involuntar la gură, savurând parcă imaginea din fața mea.

-Bună dimineața, iubito!

Deja simt cum mi se furnică pielea. Aș vrea ca vocea asta să o aud în fiecare dimineață pentru că sună mai mult decât bine.

-Bună dimineața, iubitule!

Se aproprie de mine pentru a-mi oferi o îmbrățișare. Fură o clătită și îmi sărută umărul fugitiv. Hoțul!

-Mmm! Sunt delicioase!

Mă bufnește râsul când îi aud zgomotele nu tocmai ortodoxe pe care acesta le scoate în urma degustării.

-Cineva e bine dispus în dimineața asta, constată el.

Înfulecă dulcele imediat, după având mare grijă să se curețe pe mâini de ciocolată.

Mă bufnește și mai tare râsul când își linge degetele, mai ceva ca un copil mic.

-Mă omori! spun eu printre râsete.

Râde și el în cele din urmă datorită râsului meu molipsitor.

Pot garanta că râsetele noastre se aud de la km depărtare, dar nu îmi pasă pentru că acum mi-am dat seama de un singur lucru: nimic nu se compară cu cea dintâi iubire! Și nu mă refer la acea iubire ce se transformă în dorință carnală care ajunge să se bazeze numai pe cadouri. Nu! Acea iubire în care simți că ești împlinit alături de persoana iubită. În care te simți complet și iubit, iar singurele cadouri pe care le primești să fie gesturile tandre și sincere ce îți aduc zâmbetul pe buze. Probabil că multe persoane ne cred incompatibili și nu contrazic asta pentru că știu cât de imperfectă sunt pentru Matei, niciodată nu mă voi putea compara cu modelele cu care el apărea în revistele de scandal, însă totuși el m-a ales pe mine pentru că suntem precum soarele și luna: soarele este ori deasupra, ori dedesubtul orizontului și asta înseamnă că ziua şi noaptea sunt îngemănate într-un fel în care puţine lucruri sunt; nu pot exista separat şi totuşi, nici laolaltă.

Ia din borcan niște ciocolată pe care mi-o așează în vârful nasului. Mă ridică pe blatul mesei și începe să mă gâdile până aproape nu mai pot să respir.

-Asta a fost pentru că ai râs de iubitul tău, domnişorico!

Se oprește pentru că probabil și el realizase că aproape leșin de râs.

Îmi mușc buza inferioară când mă privește din nou ca un prădător, știind cât de tare îl poate enerva, știind că așa îmi pot lua revanșa.

-O să îți mușc buza aia!

Și se aruncă asupra buzelor mele.
Mă sărută brutal și iute, ca la sfârșit să facă ce și-a propus. Ce tocmai s-a întâmplat?