Iluzia Fericirii- VOL1

Capitolul 14

-Isadora, am ajuns!

Aud o voce groasă și incredibil de sexy pe care o identific ca fiind a lui Matei. M-aș trezi dacă somnul nu ar fi atât de dulce și lin, dar nu mă îndur de el și nici el de mine.

-Haide Isadora, doar nu o să îi lăsăm pe George și Sofia să se distreze singuri, nu?

Vocea sa se aude mult mai aproape de mine, făcând ca ochii mei bulbucați să se deschidă.

Matei stă chiar pe mărginea patului, în șezut, lângă mine, aproape dându-mă jos din pat pentru a mă trezi.

-Okay! Voi coborî și eu imediat!

Băiatul încuviințează din cap, apoi se îndreaptă spre ieșire. Aud cum ușa se închide, ceea ce spune că am rămas singură în cameră.

Primul lucru pe care vreau să îl fac este să privesc de la peretele de geam ce dă în exterior, orașul. Este incredibil de frumos! Nici măcar în colorata mea imaginație nu mi-am închipuit că va arăta așa. Am căutat câteva poze pe internet pentru că au trecut patru ani de când am vizitat ultima dată locul acesta datorită alor mei care sunt tot timpul ocupați, vrând să văd cum arată recent stațiunea.

Marea de un albastru-verzui îmi încântă retina alături de auriul nisip în care erau așezate diferite umbrele, baldachine sau chiar palmieri splendizi. Tind să cred că hotelul la care noi ne vom petrece următoarele nopți este chiar lângă plajă, ceea ce mă încântă de-a dreptul.

Hotărăsc că trebuie să cobor și eu după ce îmi voi schimba hainele, dar surprinderea își face loc pe chipul meu instantaneu: atât hainele mele cât și ale lui Matei nu erau în geamantane așa cum ar trebui să fie, ci în șifonier. Oare el le-a aranjat cât timp eu dormeam?

Scot o pereche de pantaloni albastru-închis, scurți și un tricou alb destul de vaporos care se asortează cu sandalele albe, apoi după ce le îmbrac și trec de câteva ori mâna prin părul blond pentru a-l îmblânzi și îndes telefonul în buzunar, cobor și eu la recepție, acolo unde cei trei mă așteptau destul de nerăbdători.

-Isa! exclamă Sofi atunci când mă vede, îmbrățișându-mă călduros. Am vorbit deja pe unde să ne plimbăm în lipsa ta. Sper că nu te-ai supărat...

Cred că trebuia să decidem cu toții ce vom face, nu să ia ei o decizie în locul meu, dar cum nu prea știu nicio zonă mă conformez fără să mai zic nimic.

- Nu mă supăr! Deci, unde vom merge?

-La plajă! Să vezi apusul aici este ceva sublim! spune George privind-o drăgăstos pe Sofia.

Tinerii însurăței își prind mâinile, apoi merg la pas melancolic în fața noastră, urmându-le și noi exemplul.

Mâna lui Matei îmi cuprinde protector talia, în timp ce cu cealaltă își ține țigara proaspăt aprinsă din care trage cu patos.

Nisipul îmi gâdilă picioarele, parcă răsfățându-le cu finețea lui și asta datorită cumnatei mele care ne-a propus să ne lăsăm încălțămintea în geanta ei de plajă.

Ne oprim când apa ușor călduță ne acoperă timid picioarele. Matei aruncă undeva departe țigara, împleticindu-și degetele mâinilor sale pe talia mea, privind la fel ca și noi în zare cum imensa minge de aur este parcă înghițită de întinderea enormă a apei liniștite și cum cerul capătă nuanța galben-roșiatică.

Matei se strecoară în spatele meu, oferindu-mi o îmbrățișare călduroasă, capul său odihnindu-se în scobitura gâtului meu. Doar pescărușii se aud din zare sau valurile care se sparg până ajung la mal deoarece noi păstrăm o liniște continuă.