fluffy | yoonmin

Fluff [30]

Frunzele copacului de deasupra lor erau verzi, cu câteva mere ciupite de păsări agăţate de ramuri.

"Frumos, nu-i aşa?" Jimin întreabă, privind deasupra lui.

Yoongi chicoti. "Nu chiar, comparativ cu tine." El a cuprins chipul lui Jimin cu ambele mâini, iar privirea lui a coborât în ochii rozaliului. "Park Jimin, ce mi-ai făcut?"

Jimin zâmbi. "Nu ştiu. De ce nu-mi spui?"

Yoongi respiră adânc. "Eşti atât de pufos, este adorabil."

Şi înainte ca Jimin să poată reacţiona în continuare, Yoongi s-a apropiat şi şi-a presat buzele peste ale rozaliului. Ochii lui Jimin se lărgiră în surprindere. Aceasta a fost prima dată când acesta din urmă a făcut acest lucru. Buzele lui Yoongi erau moi, ca şi cum ar fi fost ezitant, dar pasional.

Astfel încât, pentru prima oară în viaţa sa, Jimin a sărutat înapoi pentru că dorea asta.

***

Ochii lui Jimin se deschise.

Capul îl durea atât de tare, căci întregul corp a fost rănit. Ce s-a întâmplat? Ultima amintire pe care o putea evoca a fost să doarmă pe notele de pian în maşină cu-

Yoongi. Unde este Yoongi?

Se uită în jur. Era o cameră întunecată, cu o pereche de ferestre în lateral. Camera nu era de fapt mică, prin estimarea că putea găzdui cincisprezece persoane. Dar podeaua era goală, nu era nici un mobilier, cu excepţia scaunului pe care stătea.

Mâinile îi erau legate în spatele lui, cu o cârpă legat la gură, făcând vorbirea imposibilă. După lumina care venea prin fereastră, bănuia că este cel puţin două după-amiaza.

Pe Jimin îl trecu un mic fior. Încerca să-şi reamintească toate lucrurile pe care le-au făcut oamenii dacă au fost răpiţi în filme. Tot ce i-a venit, a fost să încerce să-şi mişte scaunul. Aşa că a făcut asta, fără nici un rezultat. A fost aruncat la pământ. În continuare, a încercat să slăbească frânghia prin a trage de ea, dar a devenit mai strânsă.

Plângând în disperare, încerca tot ce putea. Dar nimic nu a funcţionat. În cele din urmă, renunţând, se aşeză în continuare, încercând să-şi formeze o identitate falsă pentru el însuşi, ori de câte ori ar fi venit captorii săi. Până acum a ajuns la concluzia că într-un fel în timp ce dormea, o bandă de tâlhari înconjura maşina şi el cu Yoongi au fost luaţi ostatici.

Numai, unde e el?

Şi unde era Yoongi?

El a aţipit, din cauza durerii de cap, înainte de a se trezi din cauza sunetului provocat de deschiderea unei uşi.

O dată, simţurile lui s-au intensificat, văzând un bărbat cu o haină lungă şi verde. Ochelarii de soare întunecați împodobesc ochii, în timp ce cizmele se înălţa pe podeaua goală. Jimin nu putea să-i vadă prea mult faţa, cu excepţia unei cicatrici subţiri care se întindea peste obraz.

"Oh, Jimin, Jimin, Jimin..." A chicotit când se apropiase, venind să stea în faţa scaunului lui Jimin. "În sfârşit, eşti aici! Bine ai venit în locuinţa mea umilă, deşi, recunosc că este o cameră destul de murdară."

Jimin nu se uita decât la el.

"Aw, de ce eşti bosumflat? Ce s-a întâmplat, micuţul Jiminie? Îţi este dor de iubitul tău?"

Privirea rozaliului se îndreptă spre el şi mormăi ceva de genul, ce i-ai făcut.

"Numai ceea ce merită. El a fost un pic bătut, aşa că am fost puţin, ah, distras..."

Şi-a ridicat gâtul, şi Jimin a văzut o zgârietură destul de recentă. El simţea că mândria înfloreşte în piept, la gândul că Yoongi i-a făcut asta.

"Oricum, acum că el a fost îngrijit, toată atenţia mea este asupra ta, nu-ţi fă griji." Se aplecă.

"Ce vrei de la noi?" Jimin a încercat să spună, dar numai un sunet înăbuşit a ieşit. Bărbatul părea să înţeleagă, deşi se uita confuz.

"Nu ţi-a spus? Nu ştii nimic?"

Jimin clipi. Deci Yoongi ascundea ceva de el; ceva despre acest om. Aşa că, cu grijă, clătină din cap.

"Tsk, tsk, păcat." Omul rânji. "Prietenul tău a lucrat pentru mine, cu mult înainte de a te întâlni. Şi ce lucru uimitor a fost atunci." El a oftat la gândul acesta. "Feroce, fără emoţii, executând fiecare ordin."

"Dar apoi," privirea omului se îndreptă spre chipul şocat al lui Jimin. "Ai venit şi ai distrus totul. L-ai făcut moale."

Jimin a experimentat un alt val de mândrie după ce a auzit asta.

"Aşa că, de când l-ai luat de la mine, mă gândeam... ce ar trebui să iau de la el?" Inima lui Jimin palpită.

El a apucat bărbia lui Jimin şi şi-a tras faţa mai aproape.

"Ce e atât de special în legătură cu tine, huh?" El scrâşni, respiraţia lui înfundând chipul lui Jimin. "Poate e părul tău, poate sunt ochii tăi, poate că... alte lucruri..."

Aşa cum a spus el, a adus o reconciliere bruscă a amintirilor pentru rozaliu. Şi nu pe cele bune; mai degrabă cele care implică persoane îmbătate şi camere de hotel.

La fel cum a trecut acest moment, omul i-a scos cârpa şi i-a pus un deget pe buze.

"Poate ar trebui să te distrug. Atât de tare, încât doar văzându-te îl va distruge. Şi apoi, o să-l pun la dispoziţie, şi te păstrez pentru mine"

Şi înainte ca Jimin să poată procesa cu adevărat totul, omul l-a sărutat. Jimin se răsuci şi încercă să se retragă, dar nu putea.

"Eşti atât de dulce. Aşa delicios."

Inima lui Jimin bătea repede, în timp ce el a fost tras într-un alt sărut, unul mai dur.

Simţi o lacrimă căzându-i pe obraz.