fluffy | yoonmin

Fluff [12]

"Ugh, locul acesta a fost din totdeauna atât de tare?" Jungkook îşi îngustă ochii în discomfort din cauza muzicii puternice.

Chiar dacă e în mijlocul zilei, clubul era deja plin de oameni transpiraţi care se mişcau în ritm.

"A fost, dar tu erai prea fascinat ca să observi înainte." Jimin a răspuns, împingând două persoane, privirea lui căutând peste tot o anumită persoană-

"Hei, el este?" Jungkook se întrebă brusc.

Jimin şi-a întors capul în direcţia în care acesta arăta, doar pentru a simţi cum bătăile inimii cresc.

Pentru că acolo, aşezat pe un scaun de lângă bar, era într-adevăr Yoongi. Cum a ştiut Jungkook, Jimin nu avea nici o idee, dar principala preocupare era că avea dreptate.

"Bine, el e?"

"D-da." Jimin îşi simţi palmele slăbindu-se.

Jungkook se uită cu uimire la el, înainte să-i dea o lovitură uşoară.

"Atunci, ce mai aştepţi? El întrebă. Jimin îşi adunase nervii şi se obligă, încercând să evite oamenii care îi blochează drumul.

În cele din urmă, a ajuns. Nu era sigur că Yoongi îl observase încă, de vreme ce se îndreaptă spre direcţia opusă.

Acum, el era la doi paşi în spatele lui. Îşi întinse mâna pentru a-i atrage atenţia, dar acel moment nu a venit niciodată.

În schimb, s-au întâmplat câteva lucruri deodată.

Un strigăt tare hei, ai grijă, nesimţitule!

Sunete de încăierări rapide.

O durere bruscă simţi în spatele gâtului, Jimin, în timp ce el şi-a activat al şaselea simţ.

Şi următorul lucru pe care Jimin îl cunoştea, fusese udat din cap până la picioare de băutură mirositoare, mirosul care se vaporiza de la el în şuviţe puternice.

O icnire de surpindere a scăpat printre buzele sale la răceala bruscă care călătorea pe lungimea corpului său, pe când puloverul său, ce îndată era confortabil, se lipise pe pielea lui, cu o votcă care îi picura de pe păr.

El a clipit în timp ce se lupta să-şi câştige poziţia, acum tremurând categoric.

"Oh Dumnezeule, îmi pare atât de rău!" O voce s-a auzit din spatele lui.

S-a dovedit a fi un tip care deţinea două căni goale, a căror conţinut era acum pe Jimin.

"Jimin!" Şi Jungkook era lângă el. "Ce naiba s-a întâmplat?"

Oamenii din jurul lor au început să observe accidentul şi au început să facă o mică agitaţie. Jimin îşi simţi obrajii înroşiţi, simţind privirile pe hainele îmbrăcate.

"Tipule, îmi pare foarte rău. Pot să-ţi dau jacheta." Tipul a sunat foarte îngrijorat.

"Nu, este bi-hapciu!" Capul lui Jimin s-a aplecat când a strănutat brusc. "Sunt total bi-hapciu!"

"Eşti sigur, frate?" Tipul se încruntă.

"Da." Jimin pufni. " E bine-"

Restul sentinţei sale a fost întrerupt brusc de un pumn care s-a ciocnit de maxilarul tipului, trimiţându-l în spirală în mulţimea de oameni.

Jimin îşi aruncă privirea spre atacator.

Într-un fel, el ştia cine e.

Yoongi şi-a pocnit încheieturile, în timp ce se îndrepta spre bărbatul care gemea pe podea.

El l-a apucat de guler şi a strigat "Crezi că eşti atât de mişto, huh!? Ai vreo idee ce se întâmplă cu oamenii cărora le faci asta!?"

Îl lovi din nou.

"Ai? Răspunde-mi!"

Jimin a alergat înainte.

"Yoongi! Stop, ce naiba faci, opreşte-te!" El a încercat să-l scoată pe tip, dar fără succes.

"Umezirea. Oamenilor. Nu. Este. Distractiv." Cu fiecare cuvânt spus l-a lovit peste faţă.

Şi apoi câţiva oameni l-au ajutat să-l tragă afară, până când Yoongi s-a oprit, gâfâind îşi şterse sudoarea de pe frunte, privirea ucigaşă îndreptată aproape incoştient către victimă.

"Omule, ce naiba." Barmanul (Jimin îşi aminti că numele lui era Seokjin) se uita la Yoongi.

"Asta e a doua oară în trei săptămâni Yoongi." Îl certă. "Şi ţi-am spus de vreo două ori; dacă vrei să te lupţi, scoate-l afară. Sunt clar acum?"

"Da." Yoongi murmură, ochii încă clocotiţi de furie.

"Bun. Acum permite-mi să văd ce pot face pentru iubitul tău."

'El nu este iubitul meu' Jimin a fost ignorat deoarece Seokjin l-a condus în spatele barului şi şi-a pus în jurul părului său un prosop.

"Scoate-ţi puloverul, te vei simţi mai bine." Îi spuse.

"D-dar este rece afară." Jimin se îmbrăţişă.

Seokjin oftă exasperat.

"Aici." O voce bruscă exclamă şi o haină de piele era aruncată spre Jimin, care tocmai a prins-o.

"N-nu trebuia." a mormăit, frustrat. Yoongi ridică din umeri şi continuă să-şi bea băutura.

Roşu, încă vizibil în jurul obrajilor, Jimin şi-a pus jacheta pe el. Îi era fixă. Dar se simţea prea strâns. Al naibii de strâns.

Jimin a evitat să se uite la reflecţia lui, mulţumind lui Seokjin şi ieşi din spatele barului.

Culoarea roşie profundă de-a lungul obrajilor s-a întors, simţind că privirea proprietarului jachetei era pe el, verificându-l din fiecare centimetru.

"Mai bi-woah, drăguţă jachetă." Jungkook remarcă.

"Taci." Jimin se îndreptă spre Yoongi, care avea ochii lipiţi de fiecare mişcare.

"B-bună." El a fluturat şi a zâmbit slab, observând cum acesta din urmă îşi ridică sprâncenele în surprindere.

Jimin se aştepta la un fel de salut în răspuns, totuşi, ceea ce a primit a fost ceva de genul-

"Ţi se potriveşte." Yoongi rânji. "Acum dacă ţi-ai despărţi părul de la stânga şi-"

"Nu am nevoie de sfaturi de modă de la cei ca tine." Jimin îl întrerupse grosolan, apoi îşi dădu seama cum suna. "Îmi pare rău, nu am vrut să spun-"

"Nu, este... ok." Yoongi părea brusc tulburat. "Eşti erm... cald acum?"

"Cald? Da, cred." Jimin zâmbi confuz. "De ce ai întrebat?"

"Pentru că eu..." Yoongi şi-a închis temporar ochii şi înghiţi în sec. "Nimic."

Mă întreb de ce faci asta, gândi Jimin.

"Oricum, am vrut să-ţi mulţumesc pentru jachetă." Dorind să spargă tăcerea incomodă, Jimin continuă. "Aici."

El a început să-şi scoată haina, dar Yoongi îl oprise.

"Nu. Păstrează-l. Am sute de astea." Observând aspectul neliniştit al feţei acestuia, el zâmbi cu jumătate de gură. "Serios. Nici măcar nu-mi place asta."

"Î-îţi mulţumesc." Repetă el, un zâmbet larg despărţind faţa lui.

"Cu plăcere. Fă-mi o favoare." Jimin nu a putut să creadă că Yoongi se înroşi.

"Data viitoare, ai grijă de puloverele tale. Ele arată mai bine pentru tine. Mai ales cele mari." El a evitat să privească în sus, dar roşeaţa a fost extrem de proeminentă.

"Dar în schimb." Jimin rânji. "Nu mai lovi oamenii, îmi pare rău, bine?"

A fost un zâmbet timid pe faţa lui?

"Bine."

Jimin s-a simţit cald peste tot.