Fluff [13]

1.4K 175 10
                                    




"Îmi place aceasta." Jimin exclamă, trăgând puloverul din raftul de pe care atârna.

"Nah." Hoseok răspunde. "Bej nu este culoarea ta."

"Atunci, aceasta?"

"Ai un simţ oribil al modei."

Jimin ofensat. "Ar fi trebuit să-l aduc pe Kook, cel puţin el este de acord cu mine."

Hoseok oftă şi se ridică cu grijă în picioare. "Doar pentru că nu ascultă şi dă din cap la ceea ce spui."

"Asta nu e adevărat."

"Oh da? Încercă să-l întrebi Care e numele tău următoarea dată. El va da din cap şi va spune oh da, absolut." Hoseok îl împinse pe Jimin la o parte şi se uită la varietatea de haine. "Ştii că toate astea sunt XL, nu?"

"Da, am căutat XXL, dar nu au." Jimin se bosumflă.

Hoseok ia aruncat o privire uluită. "Dreapta. Şi de ce pot să întreb?"

Pentru că a spus că arată bine pe mine.

"Deci?" Hoseok insistă, se aplecă peste raft acum.

"Um." Jimin clătină din cap pentru a-şi limpezi gândurile. "Nimic, doar de moment."

"Ok. Şi ce zici de asta?" El a ridicat una albastră, cu partea exterioară şi interioară atât de moale.

"Ooh!" Jimin îl smulge şi fuge spre tejghea. "Iubesc asta."

"Cel puţin probează-l la început." Hoseok îi spune, râzând.

Ignorându-l, Jimin continuă, evitând mamele care iau haine pentru copiii lor, şi îşi cerea scuze ori de câte ori se ciocnea de una.

El s-a împins între doi tipi şi a ajuns în locul acela, aşezând puloverul pe tejghea şi respira cu putere.

Casieriţa părea uşor surprinsă.

"Sunteţi bine, domnule?" Ea întrebă.

"Da. Sunt... bine..." Jimin s-a aplecat, strângându-şi ochii (a fost o cursă atât de lungă).

În starea lui epuizată, el, la început, nu a observat prezenţa unei anumite persoane stând în culoarul din spatele lui, la secţiunea 'JUCĂRII'.

Încet, şi-a răsucit gâtul şi aproape întors s-a oprit când a văzut ce făcea din urmă-

Pentru că Yoongi se plimba pe lângă rafturi cu animale de pluş.

Ce tocmai face.

Abia remarcă el că se plimba, prea rătăcit de curiozitatea lui.

"Bună."

Yoongi a sărit cu un picior în aer, aruncând figurina Mario pe care o ţinea.

"Eu, Jimin, ce naiba-"

Jimin ridică figurina.

"Pentru cine e asta?" El întrebă.

Yoongi deveni roşu în jurul urechilor.

"Ah. Asta. Este pentru... fiica mea." Ochii i se lărgiră şi îşi dădu seama ce a spus. "Nu! Vreau să spun, nu asta e ce-"

"Tu ai o fată!?" Jimin simţi brusc inima lui crăpând în două. "Şi totuşi ai îndrăzneala să mergi în cluburi de noapte."

Yoongi a smuls păpuşa înapoi. "Nu este fata mea, bine? Am vrut să spun, um, nepoată. M-ai luat în surprindere."

Nepoată. Bine. Este bine.

"Pot să o cunosc?" Jimin gânguri, reamintindu-şi timpul pe care la oferit voluntar la grădiniţa locală.

"Tu... nu poţi, pentru că ea este în afara ţării cu sora mea, um..." Yoongi se încruntă. "Sora mea mai mare, Yoonji, da."

"Oh." Jimin se bosumflă. "Este asemănător."

"Cred." Punându-şi figurina sub braţ, Yoongi şi-a împins mâinile în buzunare. "Ce făceai?"

"Oh, îmi cumpăr un pulover." Jimin a ridicat-o pe cea albastră. "Celălalt a fost distrus, aşa că m-am gândit, de ce nu."

"Ok."

Amândoi stăteau într-o tăcere inconfortabilă, înainte ca Yoongi să respire adânc.

"Bine, trebuie să plec, pa, cred?" El murmură, uitându-se rătăcit.

"Bine, şi eu." Jimin şi-a simţit obrajii călduroşi.

Amândoi au început să meargă în aceeaşi direcţie înainte de a realiza.

"Vrei să mergi pe aici?"

"Da, tu?"

"La fel."

Se îndreptară spre tejghea unde Yoongi îi făcu semn lui Jimin să meargă mai întâi.

"Mulţumesc." Jimin murmură şi zâmbi timid.

"Pentru puţin."

Atunci când şi-a scos portofelul, realizarea la lovit că Yoongi stătea în spatele lui. Mâinile lui tremurau atât de mult, şi a scăpat portofelul.

"Grozav, greşeala mea, scuze." El se înclină la casier în scuze, înainte de a se apleca pentru a-l ridica.

Doar ce a simţit o altă mână atingându-se cu a lui. Şi-a ridicat capul găsindu-l pe Yoongi aplecat şi s-a apropiat de obiect.

Tot felul de gânduri i-au apărut în cap, pe măsură ce ochii lor s-au întâlnit, maroniu până la negru, moale până la rece, gura s-a despărţit uşor, în timp ce el privea pe cel ce era aproape.

Înainte de a putea admira trăsăturile mai mult, Yoongi a rupt contactul vizual.

"Nu trebuia să faci asta." Jimin murmură, ridicându-se în picioare odată cu el.

Yoongi nu a răspuns, dar atunci când Jimin s-a întorsc cu spatele, el a auzit că acesta din urmă şoptea ceva, "Dar dacă am vrut," suficient de încet încât numai el l-a putut auzi.

Jimin nu ştia dacă să râdă sau să se simtă jenat.

fluffy | yoonminUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum