Capitolul 34

1K 72 2
                                    

Capitolul 34

  - Ultimele cuvinte?

Întreb încruntat, privind diavolul ce era îngenunchiat la picioarele mele.
Aici se va sfârși totul, coșmarul care mi-a distrus viața se va încheia astăzi.
Nu voi avea milă, nu voi avea regrete sau remușcări.
E doar plata pentru ceea ce mi-a făcut mie și familiei mele.

  - Nu ești în stare Turner. Nu poți face asta. Ai un suflet prea bun. Tu ești prea bun pentru a-ți mânji mâinile cu sânge și a căra în spate povara uciderii unui om.

Spuse la fel de încrezut ca de obicei. Se pare că el nu mă crede pe cuvânt până nu se va întâmpla cu adevărat.
Și nu lasă garda jos nici când e amenințat cu însuși moartea. Oricum, în câteva momente se va prăbuși cu totul.
Va fi dat uitării, am grijă ca totul să iasă perfect, fără nici o urmă că eu sunt criminalul său.

  - Kan Tunaki. Ultimele cuvinte.

  - Nu ești un criminal!

Mă subestimează încruntat.

Eu m-am încruntat la rândul meu, mi-am umplut pieptul cu aer și am evitat întrebarea care îmi tot bântuie în cap "oare e bine ce fac?". E cel mai corect lucru făcut vreodată de mine.
Kan e cel care mi-a distrus mie și fratelui meu viața, tatălui meu, mamei mele.
A fost doar o pacoste de ani buni.
E ca un măr putrezit, și e timpul să îl aruncăm la gunoi, să ne asigurăm că nu va strica și alte mere.
Am strâns în mâini pistolul rece de metal, și fără niciun gând în plus, am apăsat pe trăgaci, expresia mea fiind neutră.
Glonțul îi străpunse fruntea și câteva picături de sânge îmi ajunseră până pe obraz.
Partea din spate a capului i se împrăștiaseră pe pereți, și credeam că voi vomita la imaginea îngrozitoare din viața mea.

Acum pot spune cu mâna pe inimă, că totul a luat sfârșit de-a binelea. Că nimeni altcineva nu va mai fi în stare să îmi facă rău mie sau familiei mele dragi.

Corpul lui Kan se prăbușise la podea.

M-am întors spre cei doi prieteni ai mei, Troy și Charlie.

  - Incinerați cadavrul, curățați sângele. Telefonul său spargeți-l.

  - Am înțeles totul de la bun început Kay.

Am părăsit depozitul, mergând spre mașina mea și schimbându-mi tricoul pătat de sânge.
Câți ani voi mai trăi, nu voi lăsa niciodată un regret să apară, nu merită. Kan nu merita milă.
Extrem de mulți oameni au suferit din cauza sa.

  - Ai făcut ce trebuia, Kay.

Angel mă privi și își ridică mâna, ducând-o la obrazul meu și ștergând o pată de sânge.

  - Mama mea a suferit lucruri groaznice din pricina lui.

  - De astăzi va fi pace.

Am demarat în trombă, ducând-o pe Angel acasă și luându-mi la revedere de la familia mea.
Știam că ei vor fi bine până data viitoare când ne vom revedea. Nimeni nu îi va răni și nici nu va avea intenția de a-i răni.
Am scos răul din piesă. Totul va fi bine acum. 

Apoi m-am îndreptat spre casa iubitei mele. Am sunat la ușă și ea deschise imediat, zâmbetul său strălucitor fiind primul lucru pe care îl observasem.
I-am zâmbit înapoi.
Sări în brațele mele, și am strâns-o puternic la pieptul meu.
În decursul verii acesteia, m-am îndrăgostit nebunește de ea, de personalitatea ei.
E aerul pe care îl respir, apa fără de care nu pot trăi. E exact tot ce am nevoie și asta e suficient.
Ea a aflat de cursele mele pe care încă le practic săptămânal, și mă acceptă. E conștientă că nu e bine ce fac, dar știe că mă pricep la asta și că e pasiunea mea.
Vara aceasta am strâns bani suficienți pentru a duce un trai bun în California. Da, mă voi muta cu ea în L.A.

  - Ești gata?
 
  - Da, sunt gata.

Am cuprins-o de mână și am părăsit casa împreună, pășind spre mașina mea, și mai exact, pășind spre o nouă viață.
Sunt pregătit să fiu alături de ea de acum și câte zile vor urma. Cu bune și rele.
O vreau pe Emily în viața mea.

Йой! Нажаль, це зображення не відповідає нашим правилам. Щоб продовжити публікацію, будь ласка, видаліть його або завантажте інше.
Covenant (Vol. III)Where stories live. Discover now