Ce înseamnă fericirea? Nu are o definiție exactă. Fiecare ființă are o opinie proprie în legătură cu acest context. Sau dragostea? Se presupune că e simplă, iubești și...iubești. Uneori avem impresia că iubim o persoană atât de mult încât pare incredibilă. Fericirea e o ramură o iubirii. În general, iubirea nu poate fi explicată în cuvinte, ci ea e ceea ce simțim.
Iarna nu e atât de plictisitoare când ai pe cineva, primăvara e și mai frumoasă alături de persoana iubită, sezonul estival prinde viață în proporții mari, și toamna e vie... toate se simt numai în prezența ființei iubite. Fie familia, iubita sau iubitul, animalul de companie...totul e mai frumos când știi că ai pe cineva.
Pentru mine? Fericirea este de fapt cineva, cineva care poartă o pereche de ochi căprui atât de blânzi și iubitori. O fire sensibilă și plină de viață în același timp. Care chit că suferă, ascunde totul sub masca unui zâmbet strălucitor. Ea, Scarlett se numește.
Încă nu am norocul de a o strânge în brațe, de a avea grijă de ea, poate nici c-o să-l am vreodată, dar faptul că o văd zi de zi și îmi zâmbește întrece cu mult limitele fericirii.
- Kay? Mai ești cu mine?
Zâmbetul său răsărise pe față și mă privi lung. Mă holbam la ea de mai bine de 5 minute, și cred că se înfiorase din pricina aceasta.
Mi-e incredibil faptul că ea m-a făcut să o iubesc atât de mult. La început era doar o fată, și actual a devenit parte din sufletul meu.
- Despre ce vorbeai?
- Nimic... doar că taci de prea mult timp.
Ea chicotise și i-am zâmbit.
De ce trebuia să fie rudă cu Kan chinezul? Ea mă face să îmi fie milă și nu mai simt nevoia de a-l ucide... De ce m-am schimbat atât de mult? De ce am ajuns să o iubesc atât de mult?
- Sunt doar obosit.
Inventez repede o scuză teribilă și ea zâmbi. În momentul acela, norii se risipiră de pe cer, lăsând soarele să își facă simțită prezența, la propriu.
- Deci, încă aștept o explicație pentru tema ta Kay? Ce reprezintă fericirea pentru tine? Pe lângă, sunt și curioasă.
Tu. Aveam de gând să îi răspund. Dar nu am făcut-o. Nu simte reciproc, ea încă îl iubește pe Ethan. Inima ei încă aparține altcuiva, care nu mai simte nimic. Inima ei e încă frântă, și știu că se va vindeca cu timpul, dar are nevoie de un răgaz.
- Mă voi gândi...încă nu știu cum să definesc asta.
O ba da, știam să răspund la întrebarea aceea prea bine. Scurt și la subiect.
- Dar pentru tine? Ce reprezintă fericirea?
Ea stătu o clipă pe gânduri și își mușcase buza inferioară zâmbind. Vântul îi răvăși părul și apoi își trecuse mâna prin valurile șatene, încercând să le rearanjeze.
- Nici eu nu am un răspuns concret.
Spuse și se jucă cu creionul dintre degetele sale.
- Ar trebuie să te duc acasă, se face frig.
- Nu, vreau să mai stăm aici. Nu vreau acasă...
Nu înțelegeam dacă ea nu vrea să plece acasă din vina părinților săi, săriți cam de pe fix, sau că îi place să își petreacă timpul cu mine. Adică de ceva săptămâni am devenit extrem de apropiați... și m-a iertat pentru faptul că i-am sechestrat unchiul și verișorul. Și ba chiar încearcă să înțeleagă modul și lumea în care trăiesc. Încearcă să nu mă acuze că sunt un băiat rău.
- Încă îl iubești pe Ethan, așa e?
- Timpul va vindeca totul.
- Dar cu inima frântă va fi mai dificil.
Ups! Tento obrázek porušuje naše pokyny k obsahu. Před publikováním ho, prosím, buď odstraň, nebo nahraď jiným.
