Covenant (Vol. III)

Capitolul 9

Capitolul 9
"Only God can judge me now"

- Nu mai încerca să faci un plan istețule, năvălim direct pe Dillon, și i-l ducem lui X. Nu vreau să ucid un om.

- Ceva nu e bine, ar fi prea ușor să facem asta.

- Și prea complicat să facem ce spui tu.

- Dă-mi un timp de gândire. Verifică încă o dată toate detaliile.

Jasper ne-a mai spus că Monty primea substanțele în zile regulate, nu când dorea el.
Asta înseamnă că Dillon lucrează după un program strict.
Și pe lângă, nu stă în același loc când le livrează. Ci pentru fiecare "client" de al lui are o locație diferită, și livrează clienților în metode diferite.

- Uite cum facem, dacă vrei să o luăm pe drumul greu. Încerc să restricționez apelurile și mesajele lui Dillon pe computerul meu. Și în loc de clientul care va veni să cumpere, mergem noi și îl răpim.

- E o idee bună, însă poți face treaba cu apelurile și mesajele?

- Floare la ureche.

Maxim nu se pricepe la multe lucruri. Nici cel puțin la fete, e mai singuratic el. Însă la calculatoare, e specialist de primă clasă. Când pune mâna pe un telefon sau un computer devine Dumnezeu în persoană.
Viața lui e trăită în IT și alte chestii electronice legate de tipul ăsta, uneori îl poți compara cu un hacker.

Se așezase la computerul său și începe să butoneze.

Dacă mâine nu i-l predăm pe Dillon lui X, idiotul acela ar fi în stare să îi facă rău mamei. A promis asta.
După ce afacerea noastră va fi încheiată, Maxim îl va împușca în picior, sau oriunde, dar să nu fie mortal.
Asta pentru că el nu poate face singur o treabă, ci trebuia pe noi să ne implice într-un lucru murdar, care se va sfârși cu vărsare de sânge.
Deși nu înțeleg nici acum ce legătură are cu Troy.

- Ta-dam, livrarea va fi mâine la ora 14.

- Perfect. Identifică clientul. Cum îl convingem să nu vină? Și-ar da viața pentru un gram de cocaină.

- Îi vom aduce făina după ce se va termina haosul, în gramaj mai mare decât cel comandat.

- Bună idee.

*

- Ce să vă pregătesc pentru micul dejun?

Ne întreabă mama când eu și fratele meu am coborât scările în același timp.
Îmi era atât de somn, ieri nu am dormit noaptea și aseară am dormit foarte puțin. Mă tot gândesc la ce se va întâmpla astăzi după ora 14. Va fi un haos total.
Nu știu cine va scăpa cu viață și cine nu.
Nu am rețineri în a-l prinde pe Dillon și a-l preda lui X. Nu mi-e prieten, și îl consider un mare dobitoc.
Dillon fiind un "poștaș" își plătește prețul pentru viețile distruse ale tinerilor pe care îi avea clienți.

Va fi un joc periculos, cu siguranță Dillon nu lucrează singur. Vor fi oameni de ai lui pe acolo. Sau poate el nu va veni să livreze drogurile, ci un om de-al lui. Deși grupul lui este restrâns, nu prea numeros, pentru că este prudent și am impresia că se crede stăpân pe situație dacă el însuși o dirijează.
Habar nu am ce va fi. Nu am nici cea mai mică idee. Tot ce știu cu exactitate e că dacă nu sunt cu ochii în patru, risc chiar să mor.

- Kay!

Mă pescuii mama din gândurile care mi-au acaparat întreaga atenție.

- Da?