Mă liniști Troy și Charlie în legătură cu Maxim, care era încă inconștient pe patul de spital, luptându-se din răsputeri pentru a face față durerii și a supraviețui. Niciodată nu fusesem atât de speriat, am simțit tot felul de lucruri, însă ce simt acum e diferit, Maxim e ca un frate pentru mine și mă îngrozește gândul că el nu s-ar putea face bine. Mi-a fost alături în atât de multe probleme și simt că e datoria și obligația mea să îi fiu alături acum, cât de mult pot.
- Ar fi bine să plecăm acasă, e târziu, ne întoarcem mâine dimineață.
Dau afirmativ din cap și îmi iau la revedere de la ei. Plănuiesc să ajung acasă și să mă pun direct la somn, fiindcă eram mult prea obosit pentru a face un duș. De dimineață stau pe holurile spitalului, întrebând fiecare doctor care trecea în ce stare se află Maxim. Ei doar ridicat neștiutori din umeri și spuneau că totul va fi bine.
Când ajunsesem acasă, mama și tata se aflau în sufragerie, privind televizorul.
- Bună scumpule. Sper că Maxim e bine...
Spuse mama întâmpinându-mă. M-am trântit pe canapea între ei și am stat moleșit de parcă corpul îmi era de plastilină.
- Nu e bine...nu e nici cum. Nimeni nu are niciun răspuns.
- Doar ai încredere în doctori, ei încearcă tot posibilul...cu tatăl tău au reușit.
- Bănuiesc că tata e un om norocos, dar Maxim parcă se află pe linia de plutire.
- Se va face bine. Îți este foame? Vrei să îți aduc ceva de mâncare?
- Nu mamă, îmi este bine. Mă duc să dorm.
- De ceva timp nu l-am văzut acasă la ora asta.
Spuse tata și privesc ceasul. Era abia ora 22.
- Vorbește cel ce nu venea acasă cu zilele.
Spuse mama și chicotesc. Sunt așa gelos uneori pe dragostea dintre ei, fir-ar a naibii, a rezistat în timp. Tata a înviat până și din morți numai ca să se întoarcă la ea, să fie împreună din nou. Și în tinerețe...au avut parte de zeci de peripeții, mama nu îmi povestise, însă unchiul Zayn da. Erau exact ca noi, tata implicat în tot felul de probleme și o trase și pe mama după el. Dar fie, dragostea lor fusese cea mai importantă.
- Noapte bună.
Le-am urat și am urcat în camera mea. Pe scări am dat nas în nas cu iubitul meu frate Ethan, nu îl salutasem. Nu vorbim de aproximativ 3 zile unul cu celălalt.
*
Când razele răsăritului îmi deranjaseră dulcele somn, am stat 5 minute în pat ca să mă dezmeticesc. Îmi era atât de somn încât parcă nu dormisem deloc.
Mi-am făcut un duș cu apă rece și mi-am luat haine obișnuite. Apoi am coborât în bucătărie, simțind o foame de lup.
- Bună dimineața. S-a trezit rățușca mea preferată.
- Mamă!
- Bine, bine. Nici să te alint nu îmi dai voie.
- Am crescut, înțelege.
Ea îmi întinsese o farfurie cu mâncare și terminasem de mâncat mai repede decât îmi imaginasem.
- Eu am să plec la spital, la Maxim.
O anunț și ea dăduseră afirmativ din cap. I-am zâmbit amar și am ieșit din bucătărie, luându-mi haina de pe cuier. Deși era încă iarnă, nu aveam parte de zăpadă și asta era de bine.
Tocmai înainte să urc în mașina mea, pe peluză apăruse de nicăieri Scarlett. Inima îmi tresărise de parcă aș fi sărit cu parașuta, dar mi-am controlat emoțiile. Mi-am promis un lucru...voi sta departe de ea.
- Bună...
- Bună.
- Nu mi-ai răspuns la apeluri. Ce s-a întâmplat?
Nu îi răspunsesem la apeluri cu un motiv. Mi-am jurat că voi sta departe de ea, și nu că mi-era frică de unchiul ei, ci că cei ce au de suferit sunt prietenii mei. Și eu, fiindcă ea se joacă cu mine cum dorește, este încă îndrăgostită de Ethan.
- Am avut probleme.
- E un motiv anume pentru care mă eviți?
- Dar nu te evit, chiar am o problemă. Maxim e în spital.
- O Doamne! E bine?
- Nu știm, încă... ascultă Scar, cred că ar fi bine pentru amândoi să...ne oprim din a ne vedea atât de des, poate chiar deloc. Tu poate nu suferi, însă eu...sunt îndrăgostit de tine și doare să te văd cum tânjești după fratele meu. Îmi pare rău...
Nu am așteptat să îmi răspundă. Nu știu dacă am făcut bine sau nu în a-i dezvălui sentimentele mele. Ba nu, am procedat corect, vreau să se simtă vinovată. Sunt o fire răzbunătoare, de ce nu? Să simtă cum e când doare, când doar folosești pe cineva pentru a uita de altcineva... Voi sta departe de ea, voi încerca chit că voi fi tentat să o văd. Și nu că doresc să îi respect dorința lui Kan, ci pentru că aceasta e decizia cea mai corectă... Poate... poate voi scăpa de sentimentele pentru ea...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
