Covenant (Vol. III)

Capitolul 11

Capitolul 11

"iubirea din tine nu ai cum să o ucizi"

Au trecut câteva zile de la întâmplarea aceea nenorocită, să recunosc, am fost dus de nas și am căzut în capcana celor doi chinezi.
Încă vreau să îl împușc în inimă pe Kan, din cauza lui, tatăl meu acum nu e lângă mine, și după ce că dobitocul a distrus o familie, vrea să se descotorosească și de mine, de parcă aș fi de vină cu ceva.
Dar de data aceasta nu mă voi lăsa păgubaș până nu mă asigur că amândoi suferă în egală măsură.
După ce prietenii mei au venit să ne salveze, i-au prins pe Kan și Dillon și momentan se află la digul nostru, prizonieri.

Prietenii mei, și până și fratele meu, i-au făcut să chinuie destul, pedepsindu-i cu șocuri electrice, și Troy ba chiar le-a aplicat lovituri cu biciul.

Nu suntem oameni răi, chiar deloc. Cei răi sunt perechea aceea de chinezi. Răul făcut se plătește. Și răzbunarea se simte extrem de dulce.
Când Kan și Dillon se vor implora de noi ca să încetăm cu pedepsele, voi simți în sfârșit că moartea tatălui meu e răzbunată.

În momentul de față, mă simt mai rănit ca în momentele când sunt lovit, sau orice altceva.
Stau tolănit pe canapea, lângă mine fiind cei doi porumbei, sărutându-se de mama focului.
Doare ca naiba.

Mâna deja îmi amorțise de când tot îmi sprijin obrazul în ea, fiind plictisit de giugiuleala celor doi.

Cred că nici în momentul când primești un glonț nu doare mai tare decât atunci când vezi persoana iubită în brațele altcuiva.

Niciodată, dar niciodată nu o să mă mai îndrăgostesc de cineva, mi-e de ajuns că Scarlett mă face să trec prin unele experiențe dureroase și neplăcute. Dar fără intenție, habar nu are că o plac și e mai bine așa.
M-am îndrăgostit de ochii ei căprui încă de când am zărit-o prima dată.
Se pare că și fratele meu a făcut la fel.
Dragostea doare...

  - Încerc să vizionez un film! Luați-vă o cameră.

Le strig, fiind deja sătul de mozoleala lor, scot sunete nasoale.
Să îi privești pe alți pupându-se e efectiv enervant, dar când practici tu e altceva.

  - Nu ne băga în seamă.

Se apără fratele meu.

  - Cum să nu vă bag în seamă cât mai era puțin și v-o trăgeați pe picioarele mele care erau pe post de pernă.

Scarlett se rușina și Ethan mă privi încruntat.

  - Ești nebun...

M-am ridicat plictisit de pe canapea și m-am dus spre cuier să îmi iau geaca. Nu mai pot rezista o clipă în acest cuib al dragostei, care acum 20 de minute era casa mea.

  - Kay unde mergi? E târziu.

Apare mama de nicăieri.

  - E ora 20 abia mamă. Mă duc la Maxim, voi fi acasă până la 22.

Ea dă din cap și am ieșit, urcând în mașina mea și îndreptându-mă direct spre docuri.
Docurile RedSeattle.
Adânc afundate în pădure și părăsite de ani buni.

Acolo era plin de persoane. Se pare că va fi o cursă.
Nu voi participa, am venit să-mi vizitez prietenii chinezi. Mi-a fost dor de ei.

  - Frate, ce bine că te văd aici. Cursa aceasta o să fie un dezastru. Meduza ține piept ca să treacă prin junglă, și ei sunt începători.