Covenant (Vol. III)

Capitolul 1

Capitolul 1
"Suntem tineri, dar deja ştim că în marele joc al vieții, cei mai nefericiți sunt aceia care nu şi-au asumat riscul de a fi fericiți."

-paragraf din "Ce-aş fi eu fără tine?"

Blestem cade pe omul care primeşte un frate, în special dacă ți-e geamăn. Uneori mă întreb de ce Ethan poate fi aşa de idiot având în vedere că e replica mea? Sunt total diferit de el când vine vorba de personalitate. Este mult prea aerian.

Pentru a nu ştiu câta oară în dimineața aceasta o necăjeşte pe Angel cu glumele lui de prost gust şi gesturile de 'crocodil', aşa cum le spune el.

  - Ethan, las-o în pace.

Îl mustră mama şi Angel zâmbeşte învingător.

  - Pentru asta am să merg cu Kay la şcoală, adică la facultate.

  - Dar mi-ai promis ceva Angel!

  - Nu Ethan, nu îți voi face lipeala cu Theresa.

  - Dar te-am rugat. Şi mi-ai promis vara aceasta.

  - Ai nevoie de consiliere?

Angel face mişto de el şi râde acompaniată de mama.

Nu sunt rău, însă tatălui meu i-a plăcut viața. Are 3 moştenitori, sau după cum spune mama, poate avea şi mai mulți. Dar rămân secrete adânc îngropate.
Mi-aş fi dorit să-l cunosc în persoană, nu doar în poze....mi-aş fi dorit să fie alături de mine şi frații mei...mi-aş fi dorit să fie viu.

  - Acum, haideți la şcoală, veți întârzia.

Ne spune mama şi mă ridic de la masă, îndreptându-mă încet spre maşina mea.
Este prima zi de şcoală, o zi însorită și plină de zâmbete, cum să nu... încep ultimul an şi aştept cu nerăbdare ultima zi, nu am în plan să mă înscriu la facultate, mi-a ajuns până peste cap să fiu înconjurat de persoane care se cred pe podium, a căror ultimă grijă este școala. Mă refer la fete. Şi băieți...unii sunt mai cu aere ca fetele. Suntem într-o instituție publică, nu televiziune.
Spre deosebire de mine, Ethan s-a integrat în această societate mai bine ca mine.
Mama mi-a spus că semăn pe tata, care accepta să aibă în jurul lui doar prietenii aleşi de el. Adevărul e că sunt la fel. Fără intenție, dar n-am nevoie de prieteni mulți.
Prietenii sunt ca şi şosetele. Degeaba ai trei sute de perechi, ai nevoie doar de două... cred că unora li s-ar părea penibil că asociez prietenii cu şosetele. Dar sunt un ciudat şi nu mi-e ruşine să recunosc.

Angel, spre deosebire de noi începe facultatea, față de părinții din care a fost concepută şi până şi față de noi, e o ființă extrem de isteață. O așteaptă şase ani de facultate de medicină, şi e fericită să se aventureze în asta, fără regrete. Eu mai degrabă aş săpa şanțuri decât să mai fac alți ani şcoală.
Nu pot accepta această mentalitate folosită astăzi, dacă ai bani și ai o haină scumpă, ești popular și fetele stau la ușa ta în coadă.
Nu e de mine.

  - Nu vrei să te duc la facultate?

O întreb confuz în timp ce mă uitam la ea cum se îndepărtează.

  - Aleg să iau metroul decât să urc cu tine în maşină anormalule.

  - Cum doreşti.