Înainte de toate, vă urez să aveți sărbători cât mai minunate alături de cei dragi, momente pline de bucurie și dorințe împlinite.
Capitolul 6 "Când toată lumea e îndrăgostită, faptul că tu nu ești iubit doare cel mai tare."
- Felicitări frate! Încă o dată ne demonstrezi că ești cel mai bun de aici.
Bat palma cu Maxim și restul băieților, imediat după ce am coborât din mașină. Printre restul persoanelor, i-am zărit moaca lui Dillon și am crezut că îmi voi ieși din minți pentru a mia oară. Mi s-a pus pata pe omul ăsta, și la cum sunt eu, îl voi urî pe vecie. Atunci, înainte de a ne lua la încăierare, chiar nu acesta a fost scopul meu, dar m-a provocat în momentul în care l-a menționat pe tata, spunând că e un laș, un nimic. Am văzut negru în fața ochilor, și tot ce voiam e să simt cum îl doare.
- Hei! Felicitări.
O grămadă de fete au sărit pe mine și m-au îmbrățișat.
Mi-aș dori din tot sufletul să apară o fată la fel de bună ca Scarlett, să mi-o pot scoate din minte, însă nici una nu e ca ea, nici măcar puțin. Cred că asta mă atrage la Scarlett. Misterul. De ce ea mi se pare atrăgătoare și celelalte nu. Vreau altă fată, nu o pot dori în continuare pe ea. E iubita fratelui meu. Un fruct complet interzis. Legământul e legământ.
Câteva ore mai târziu, era miezul nopții deja. Am plecat acasă de la docuri. Din curse am strâns banii necesari pentru a achiziționa o mașină cu mulți cai viteză, pentru curse. Și îmi merge bine. Acea mașină e ca un medalion norocos. E un Koenigsegg...e mașină asemănătoare cu cea în care tatăl meu și-a dat viața. Da, sună ca dracu. Însă mie acea mașină îmi aduce noroc, lui i-a adus destul ghinion... Dar în același timp, mă gândesc că dacă ar fi să mă sting din viață în numele vitezei, voi muri cu mândrie...exact ca tata. Nu folosesc mașina aceea zi de zi, o las la garajul lui Jackie, un prieten de-al nostru coreean în care am încredere. Și de rutină o folosesc pe cea primită de la mama din ziua în care am primit carnetul de șoferi.
Și de mirare e că Ethan a luat permisul înaintea mea... Eu știam de ceva timp să conduc, însă am picat examenul fiindcă conduceam cu viteză și nu acordam prioritate... Încă o dată, sunt băiatul lui Adam Turner, nu am cum să conduc ca un om întreg la cap, asta se moștenește din rădăcini.
Acasă, deși era destul de târziu, cuplul meu 'preferat', era pe canapea și vizionau un film. Am rânjit subtil și malefic în momentul în care Ethan se întinse să o sărute pe Scarlett, însă ea se retrase încrucișându-și mâinile la piept. Era supărată pe el, probabil din ziua de ieri, când a lăsat-o baltă ca să studieze pentru test. Să fim serioși, ce dobitoc și-ar lăsa baltă iubita și petrecerea pentru un test la școală? Aproape că râd singur.
- Lume nouă.
A scandat imbecilul de frate al meu.
- Da. Am auzit că ți-era dor de mine. De asta am venit.
Mă trântesc pe un fotoliu și îmi dau geaca jos.
- Cum să nu. Nici nu ți-am simțit lipsa. Apropo, a venit bunica în vizită la noi, și doarme în camera ta. Mama mi-a spus să-ți spun că dormi în camera de oaspeți în seara asta.
- Bunica Genesys e aici?
- Da. Ce parte n-ai înțeles?
Bunica Genesys, cea mai generoasă bunică din lume. Fiindcă îmi oferea o groază de bani când eram mic. Și plus că ea nu e bunica noastră naturală, e mama adoptivă a tatei. Dar totuși ne iubește ca pe ochii ei din cap.
- Eu plec. Ne mai vedem.
Scarlett se ridicase de pe canapea, îmbrăcându-și haina.
- Te duc cu mașina.
- Nu. Mă descurc.
- Ai înnebunit? Aș fi tâmpit dacă te-aș lăsa să mergi singură pe drum la ora asta.
- E mai sigur să mă lași singură pe drum, decât singură într-o petrecere plină de bețivi și drogați. Ești incredibil Ethan.
Îmi părea așa de rău ca nu aveam un bol de pop-corn în mână. Ceea ce se întâmpla în fața mea între cei doi parteneri se asemăna izbitor de mult cu o telenovelă.
Și, dacă eu nu o pot avea pe Scarlett, nimeni să n-o aibă. Îmi convine ca ei să se separe. Ce mediocru sunt. Da, uneori mă surprind și eu pe mine însumi.
- Dacă nu era Kay acolo, nu aveam cu cine merge acasă!
La naiba, cel puțin detaliul ăsta trebuia Scarlett să îl evite. Ethan își îndreptă privirea spre mine, și o figură mai acră decât cea pe care o avea el acum, nu am văzut niciodată. Ceea ce înseamnă că e supărat de-a binelea.
O nu...
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
