Viata Complicata vol I Război

EPILOG

                          Îngerul păzitor

Viața mi-a luat tot ce credeam ca iubesc. Mi-a dat cele mai mari dureri. Însă fiecare suferinta are un început. Mi-am repetat in gand. Viața este complicata oricât de mult am încerc sa o Simplificăm. Viața mereu va avea urcușuri și coborâșuri.
Dar niciodată nu trebuie sa renunțam la ceea ce ne dorim. Durerea uneori se transforma in timp in liniște sufleteasca. Eu mi—am găsit liniștea lângă persoana pe care o credeam cel mai murdar coșmar al meu, însă era o minune pentru mine. Am zâmbit spre cer știind ca intr-o zi ma va ierta.

Credeam ca viața mea va fi una mizerabila, însă mi-am dat seama ca trebuie doar da jucam jocul pana la capăt pentru a ajunge liman. Dar jocul încă nu s-a terminat , caci pericolul este din ce in ce m-ai aproape, pândind fiecare pas făcut.

Am învățat sa iubesc, sa iert, sa primesc, sa dau și sa înțeleg durerea fiecărei persoane din jurul meu. Dacă am greșit, iartă-ma te rog. Niciodată nu am vrut sa te fac sa simti durere in piept, sa simti ca lumea se va sfârși.

Am schițând un mic zâmbet pe fata privind cerul înstelat.

"Stelele erau precum îngerii ce am ne priveau și ne desenau pe fata zâmbetul ce ii luminau"

Mi-am soptit in gând, amintindu-mi vorbele pe care mi le spunea mama mereu când eram mică. 

Am tras aer in piept expirându-l afara. Luna era prezenta pe cer.

Pe atât era de aproape, dar cu atât era așa de departe.

Părea a fi aproape, însă era departe. Departe de realitatea cea cruda și nemiloasa. Nu mai era lângă mine, dar era printre stelele ce luminau cerul. Făcea partea dintre îngerii păzitori.

- Louise?

- Da??

- Ești gata?

Am zâmbit entuziasmata privindu-i zâmbetul de pe buze.

- Pentru?

- Un nou început ce ne va aduce multă fericire. Caci viața noastră abia acum începe.

- Este începutul noastru. Mereu?

- Mereu. Îmi zambi ca și cum nimic nu ne v-a mai despartii niciodată de acum încolo.

Ma privi atat de frumos și dulce încât bătăile inimii îmi accelerau precum motorul unei masini.

Mainile noastre se impleticisera zâmbindu-ne și privind cerul , vântul bătând lin și taindu-mi colțurile fetei cu aerul rece și tăios.

Am înghițit in sec privind cea mai frumoasa priveliște.

- Te iubesc.

Am simțit cum inima creste in mine , o lacrima căzând pe obrazul meu. Imi spusese te iubesc . Doua cuvinte ce te fac sa explodezi de fericire.

- Și eu te iubesc.