Viata Complicata vol I Război

Capitolul 42

                              539

Îmi deschid ochii ușor, întunericul ce ma invaluise, dispărând, iar ochii săi albaștrii precum doua inimi ale oceanului ma priveau atât de intens. Clipesc de câteva ori, deschizandu-mi ochii mai bine și observând cum ochii săi albaștrii s-au transformat intr-un verde deschis precum jadul , dar cu o tenta de întuneric in privirea sa ce ma îngrijora.
Tușesc, ducându-mi instinctiv mâna la gura, respirând ușor și privindu-l in ochi.

- Ce...ce s-a întâmplat? Am replicat in timp ce gândeam dacă Gate s-a prins sau nu de ceea ce am pățit.

- Ai leșinat iubito. Nu îți mai amintești? Ți s-a făcut rău.

- Îmi amintesc ca am leșinat dar nu înțeleg de la ce. Ma ridic in capul oaselor, masandu-mi ușor tâmplele.

- Iubito?

- Da?

- Trebuie sa discutam ceva serios.

Rămân blocată simțind cum îmi bate inima cu 100 de bătăi pe minut, frecandu-mi palmele agitata, inghitind in sec. Îmi ridic privire, întâlnindu-i din nou acei ochi întunecați.

- Des...despre ce?

Simteam un nod in gat ce ma împiedica sa respir, privindu-i in continuare ochii care acum ma fixau.

- Despre tine iubire. Ce se întâmpla?

- Cum...C..cum adică...ce...se întâmpla?

- Pai te comporți ciudat , am chemat medicul sa te consulte și mi-a zis ..

- Stai, ce medic?! , l-am intrerup rapid apucând-i încheietura mâinii strâns.

- Medicul tău iubito. Și mi-a zis ca ai doar o cădere de calciu și putina anemie. Dar...îmi este greu sa cred ca e doar atat. Sigur nu îmi ascunzi nimic ? Adică...dacă ai ceva sa imi spui îmi poți spune .

Înghit in sec înghețând și ascultând inflexiunile  vocii lui.

- Iubito vorbește cu mine , te rog.

- Sunt complet bine. Nu mi-am urmat tratamentul prescris de doctor. Am uitat pur și simplu și nu am apucat sa merg la farmacie.

Schitez un zâmbet fals pe buze, privindu-l.

- Iubito, haide , spune-mi ce ai. Vorbește cu mine , sti ca mereu am sa te ascult.

- Iubitule, sunt bine. Serios. Nu am nimic .

- Nu știu de ce simt ca îmi ascunzi ceva.

- Nu iubire, nu îți ascund nimic. De ce as face asta?

- De frica.

- D...de ..fri..frica?!

- De...de frica sa nu imi spulberi sentimentele, sa nu ma rănești. Louise, eu sunt dispus sa fac orice pentru tine. Iartă-ma pentru ceea ce ai văzut. Asta sunt eu și nu ma pot schimba, dar deja s-a schimbat ceva la mine. Iubesc! Am început sa simt iubire pentru o fata pentru prima data in viața mea. Te doresc in fiecare și din ce in ce mai mult și nu vreau sa te pierd Lou. Intelege-ma. Te rog.

Rămân pe gânduri timp de câteva secunde încercând sa procesez un răspuns bun la afirmațiile sale.

- Ti oameni jos, la subsol, inchisi Gate, legati cu lanțuri. Nu pot sa cred ca faci asta. Ma șochezi.

- Iubito, te rog , intelege-mi obiceiurile.

- Gate e un om. Nu e o bucata de carne.

- Este Dușmanul meu de moarte.