Viata Complicata vol I Război

PROLOG

  Stateam pur si simplu intinsa pe acel pat, trezindu-ma parca dintr-un somn adanc si placut crezand ca locul unde ma aflam era unul pasnic, dar era insa cel mai negru cosmar posibil. Imi scutur capul simtindu-mi mainile stranse deasupra capului , incercand sa ma eliberez, dar stransoarea franghiei imi ranea si mai mult pielea incheieturilor, mirosindu-mi propriul sange ce curgea usor pe pielea mea alba. 

 Stiam ca undeva in acel loc unde eram era cineva, deoarece corpul meu reactiona, pielea racindumi-se si zbarlindumi-se treptat, cand respiratia lui se apropia din ce in ce mai mult de mine. 

 Era o liniste profunda, poate prea profunda, nimeni nu spunea nimic, nimeni nu venea sa ma ajute, nu vedeam nimic, doar simteam, auzeam.. Intunericul era tot ce puteam vedea, gandindu-ma cine e persoana care m-a luat de pe strada intr-un mod brutal, gandindu-ma daca nu visez, dar era imposibil. Mainile lui erau acum pe fata mea mangaind-o cu fiecare deget al sau, care imi transmitea un fior adanc pe sirea spinarii, dar si un gol in stomac ce ma facea sa tresar . 

Imi deschid usor buzele, apucandu-mi cu dintii buza de jos tragand foarte incet de ea si inspirand aer in piept , expirandu-l afara, pieptul meu ridicandu-se si coborand, mainile lui patruland acum pe talia mea subtire, respiratia mea indreptandu-se spre fata lui. Imi misc corpul incercand din nou sa ma eliberez dar ma opresc brusc cand corpul lui masiv si gol face contact cu pielea mea rece, fierbatneala lui acoprindu-mi trupul ca o patura. Nu voiam sa ma gandesc ce avea sa se intample, dar banuiam care erau intentile lui, banuiam care imi era soarta. Oricat ma opuneam, el era mult mai puternic si posesiv cu mine, eu prea mica si firava pentru el . Doua caractere total diferite, opusele atragandu-se , extremele nici nu mai vorbesc. Fara sa ma astept, vocea sa se aude in urechile mele, tresarind brusc, corpul meu reactionand si unduindu-se sub el. 

- Nu cred ca vrei sa aflii partea mea neagra papusa! Spune lipindu-si fata de a mea, vorbele sale fiind parca ca un cutit ce ma injughia pe la spate atat de tare incat nu-i puteam face fata. 

- Te rog, nu-mi face rau. Imi las capul intr-o parte agitandu-ma sub el, dar nici sa misc picioarele nu reuseam, ma acoperise cu totul , cu corpul sau ca o plampuma moale si calda. 

- Sa stii ca daca ma rogi nu o sa ma faca sa te las sa scapi asa de usor din mainile mele. Esti o partida mult prea buna ca sa te las sa pleci atat de usor, iar tu singura trebuie sa-ti accepti soarta, pentru ca o data ce-ai intrat in joc nimeni nu mai poate iesi. Vorbele sale erau ca un drog pentru mine, nu stiam la ce se referea dar stiam cu exactitate ca nu o sa mai ies din asta niciodata , era ca si cum eram infectata cu el, ca si cum el ardea prin venele mele, pe sub pielea mea, ceea ce se si intamplase. Dat fiindu-mi destinul de a trai chinuita printre aceste fiinte care nu sunt altceva decat monstrii, data fiindu-mi viata pentru a trai doar pentru el si nimic altceva, doar ca sa supravietuiesc.