Viata Complicata vol I Război

Capitolul 23

                                                                           Adrenalină în Sânge

Dupa doar trei secunde in care am inchis telefonul, dintr-o data aud focuri de arme, ce ma fac sa ma enervez , fierbandu-mi sangele in vene. Cine mama dracului se gaseste sa traga cu focuri de arma in noi ? Ei nu stiu ca risca sa faca cunostinta cu moartea? Ei bine lasa ca le arat eu lor. Accelerez , strangand volanul din piele intre palmele mele mari, incordandu-mi maxilarul si uitandu-ma in oglinda retrovizoare vazand doua masini de culoare negru mat in spatele masinilor baietilor. Pentru un moment panica isi facuse un mic loc in interiorul meu, dar apoi s-a combinat cu un sentiment de adrenalina ce imi intrase pe sub piele, circuland in sangele coprului meu, simtind cum ma elibereaza intr-o secunda. Simteam ca ii pot omora pe toti dintr-o singura lovitura dar am zis ca va fi mult mai palpitant sa ii vad cum se zbat si sincerc sa se agate de un fir dintre viata si moarte. Adoram sa ii vad cum se chinuie si mai ales fetele lor speriate si care te implora sa ii lasi sa traiasca dar mila din tine e 0% si nu iti pasa asa ca ii omori oricum, iar adrenalina creste si mai mult in tine, ajungand sa o simti chiar pe varful limbii, avand un gust bun si plin de extaz. O combinatie fatala pentru mine. Cel mai tare ma inebunea faptul ca vedeam cum sangele imi pateaza ochii si ma facea sa vreau sa vad si mai mult, nu stiam cum sa scap de obsesia asta, dar asta sunt si nu ma pot schimba oricat de mult as vrea sau mi-as dori. 

Auzem in continuare focurile de arma care se apropiau de masina mea, micsorand viteza , ducandu-mi mana in spate si scotandu-mi pistolul din blugi indepartand tragaciul, lasandu-mi greutatea piciorului pe frana si oprind motorul masinii , deschizand usa si iesind afara, observand cum si ceilalti parcheaza masinilie, iesind din ele. 

- Gate, esti nebun ? , vocea lui Dalton imi atrage atentie, indreptandu-mi privirea spre el vazandu-l cum se apropie de mine tragandu-mi o fata destul de urata. 

- De ce?, ii raspund cu o voce calma, sprijinandu-ma de aripa masinii privindu-l. 

- Cum adica de ce ? Idiotule aia vin dupa noi ca sa ne omoare si tu ai oprit aici fix in mijlocul drumului. Nu esti in toate mintile. Imi tipa in fata gesticuland dramatic de parca era un dragon chinezesc ce scotea flacari pe nari. 

- Nu am de gand sa plec de aici fara sa lupt. 

- Nu pot sa cred ce aud urechilor. 

- Gate, esti sigur ca vrei asta ? , fata ingrijoarata a Tamarei se aseaza langa cea disperata si nervoasa a lui Dalton , holbandu-se la mine. 

- Normal ca sunt sigur ce ma tot frecati atata la creieri?! 

- Frate, gandeste-te bine, putem pleca si sa ajungem unde ne-am propus fara obstacole , ori sa ramanem ca prostii si sa ajungem hrana pentru rechini. 

- Dalton ti-am mai zis si inainte si iti mai spun si acuma: Prefer sa lupt cu propriul dusman, in sange, decat sa fug ca un las si sa devin prizonierul proprilor arme! 

Toti se uitau confuzi la mine, de parca venise Justin Bieber in oras si nu stiau daca sa reactioneze cu fete fericite ca l-au vazut sau sa reactioneze tristi prin faptul ca nu sunt fani si mai bine pleaca inainte sa fie calcati in picioarele de o groaza de fane inraite. 

- Gate, trebuie sa plecam inainte ca ei sa ajunga, or sa ne omoare pe fiecare in parte tu realiezi asta?

- Zac, nu plec de pe front pana nu omor toate capetele celor ce imi voiau moartea.