Capitolul 16.
Se pare că planul meu cu sinuciderea nu a mers așa cum credeam eu că va merge. În primul rând, eram chiar acolo, voiam să o fac, voiam să mor, de fapt, vreau în continuare, dar ceva mă reține și sentimentul ăsta chiar nu mă lasă să îmi continui viața mea „frumoasă" și „liniștită".
În al doilea rând, m-am gândit la un lucru: dacă nu intru la pârnaie pentru toată viața și eu totuși, vreau să mă sinucid.
Stăteam pe marginea celei mai înalte clădiri din oraș și puneam aceste lucruri în balanță. Până să realizez eu că, de fapt, șansele să nu intru la pușcărie sunt de 10 ori mai mici decât șansele să intru minimum 50 de ani, eram deja adusă de polițiști înapoi pe canapeaua mea moale, deoarece brățara îi atenționase că o să fac ceva prostesc.
Se spune că viața o trăiești cum vrei. Dar să vă spun, eu am trecut prin viață și știu ce înseamnă să riști și să câștigi, să riști și să pierzi.
Mă simt de parcă știu când o să mor și nu știu ce să fac. Mă simt de parcă eu îmi cunosc data morții și aștept să vină, fără să pot face ceva. Mă simt de parcă toată lumea m-a abandonat.
Mereu am fost singură, de fapt, deoarece niciodată nu am fost ca ei. Niciodată nu făceam aceleași lucruri ca ei, aceleași alegeri ca ei. Mereu am fost mai ciudată, dar credeam că lucrul acesta mă face specială, nu CIUDATĂ, în adevăratul sens al cuvântului.
Mereu mă simțeam singură în familia mea, chiar și înconjurată de lume, de oameni. Mă simțeam invizibilă, nimeni nu mă auzea niciodată, nu eram înștiințată niciodată de lucruri ce s-au întâmplat sau de lucruri ce vor urma.
2 zile până la moartea mea.
Acum, în ultimele mele zile de libertate, de viață, realizez că și eu trebuia să fac câteva compromisuri. Trebuia să îi arăt mai mult mamei mele că o iubesc, trebuia să mă înțeleg mai bine cu sora mea, trebuia să am grijă de toți, nu să îi îndepărtez de mine.
Se pare că în zilele astea am realizat atâtea lucruri. Nu materiale, ci... din viață. Am mai realizat că Dimitri nu e ultimul bărbat din lume. Între noi nu a fost iubire,ci o atracție fizică mai mult.
Dar, de fapt, ce e iubirea? Nu o atracție, la început, fizică?
YOU ARE READING
COD ROȘU ÎN F.B.I.
General Fiction"-Așa i-ai făcut și tu tatei, nu? Exact așa. Cu pistolul ăsta, în locul ăsta, pe scaunul ăsta. Cum te simțeai? Simțeai o oarecare putere, mândrie? Și eu o simt acum. Crede-mă, te înțeleg. Dar ceea ce nu înțeleg e, de ce? De ce l-ai omorât? Îți era u...
