Nu știu ce s-a întâmplat. Nu știu dacă mi-am dorit asta cu adevărat. Știu doar că am trăit momentul așa cum nu am mai făcut-o niciodată. Și îmi place acest sentiment. Mă simt liniștită, dar totodată confuză. Dacă voi intra, cu adevărat, în acel loc mizerabil, Dimitri își va face viața cu altcineva, trăind în continuare? A profitat doar de mine?
Niciodată nu mi-am dorit atât de mult să treacă zilele mai greu decât acum. Când eram la școală, îmi doream ca timpul să treacă, să luăm vacanța aia nenorocită odată... Cât o mai așteptam! Acum zilele sunt la fel. Nimic nou nu se întâmplă. Nimic nu se schimbă. Totul e la fel.
De ce viața e așa de grea?! Mă simt foarte indignată, deoarece se pare că toate oalele se sparg doar în capul meu! Eu nu înțeleg un singur lucru: de ce eu? De ce eu de pe tot acest Pământ care, apropo, adăpostește 7 miliarde de oameni, am fost aleasă să trăiesc astfel de lucruri, lucruri pe care nu le doresc. Mama avea o vorbă, pe care la momentul respectiv nu am știut să o apreciez, "Nu întotdeauna ceea ce vrem e și ceea ce e cel mai bine pentru noi", dar cred că nu se prea potrivește în situația în care mă aflu în momentul respectiv. Adică, cu ce e mai bine pentru mine că mă aflu în locuința mea și că, probabil, voi petrece restul vieții într-o celulă infectă? Doamne, sper că știi ce faci!
Toată viața mea am fost mai diferită față de ceilalți. Alegerile mele nu erau mereu conform celorlalți copii de vârsta mea. Mă jucam cu păpușile cu sora mea, dar după, când rămâneam doar eu cu ele, le rupeam capul și le tundeam chele, așa că mă gândesc că sunt o mică psihopată. Pun mâna pe telefonul meu care vibra și mă uit la numele de pe ecran. Răsuflu ușurată.
— Bună, Anya! Poți vorbi?
— Da, sigur că da! Am crezut că s-a întâmplat ceva de dimineață când ai plecat așa val-vârtej din casă. Azi noapte a fost chiar...
— Anya, nu pot! Nu pot continua așa, noi nu putem continua în felul acesta. Nu e un tip de relație pe care mi-o doresc. Nu ești tipul de persoană pe care mi-o doresc în preajma mea. Îmi cer scuze dacă te-am făcut să simți altceva, să crezi altceva. Azi noapte... a fost o încercare a lucrurilor care se puteau întâmpla de acum. Nu am profitat de tine dacă asta crezi, eu chiar am vrut ca acest lucru să se întâmple, te-am vrut pe tine. Îmi pare sincer rău! Adio, Anya!
YOU ARE READING
COD ROȘU ÎN F.B.I.
General Fiction"-Așa i-ai făcut și tu tatei, nu? Exact așa. Cu pistolul ăsta, în locul ăsta, pe scaunul ăsta. Cum te simțeai? Simțeai o oarecare putere, mândrie? Și eu o simt acum. Crede-mă, te înțeleg. Dar ceea ce nu înțeleg e, de ce? De ce l-ai omorât? Îți era u...
