COD ROȘU ÎN F.B.I.

11.

Mai este doar o săptămână la proces. O săptămână de libertate. O săptămână în care se va descoperi pe sine și va încerca să trăiască pentru ultima dată. Săptămâna în care va face tot ce poate să îl ajute pe Dimitri să se recupereze. Săptămâna în care voi mai fi sora Emmei. Nu îmi doresc ca nepoții mei, copiii ei să afle așa despre mine. Vreau să par o persoană bună în ochii lor în viitor.

Peste o săptămână se va afla în spatele gratiilor, lângă cei mai renumiți criminali din toată America. Avea o presimțire încă de pe când s-au mutat din Rusia, că ceva nu va fi în regulă.

Emma a venit în vizită și îl aduce pe Aiden cu ea. Un bebe atât de scump și grăsun. Avea niște ochi atât de albaștri, îl iubea. Punea pariu că va rupe inimile câtorva domnișoare în viitor. Păcat că nu va mai fi acolo, să-l învețe cum să se poarte cu o fată, căci ea e o comoară. Dar mama lui era destul de capabilă să o facă. Ba chiar mult mai capabilă.

   Își amintea că o dată când era prin liceu, clasa a X-a, i-a plăcut de un tip. Dar nu orice tip, că nici e nu era prea normală. Mama mereu îi spunea că este un pic ciudată și că are niște gusturi mai ciudate, dar asta o face specială. Revenind la acel băiat, era cel mai popular și râvnit elev al liceului în care învăța. Orice fată a visat să fie a lui, măcar o dată. Altele, pur și simplu se aruncau în brațele lui, de bună voie, știind că a doua zi nu le va mai ști nici măcar numele. Și ea a vrut să fie al ei dar nu așa. Nu am vrut să fiu țigară lui, să mă folosească și apoi să mă arunce, călcându-mă cu talpa piciorului, am vrut să fiu drogul lui, să-l fac dependent de mine. Și i-a reușit. Dar nu pentru mult. El a călcat strâmb. Cu o oarecare. Pentru el și eu am fost o oarecare.

L-a revăzut acum un an, făcea cumpărături cu logodnica sa, pentru viitorul lor bebe. L-a văzut, era nefericit. Ea s-a agățat de el într-un mod josnic, cu un copil, zicând că e al lui. Dar nu știu continuarea. Nu credea că a  recunoscut-o, dar l-a văzut că o privea.

     
    -Cine e nepotul meu? Cine e minunea? Cine e, cine? Tu! Tu, grasule! Adora să se joace cu el, parcă uita de toate. Emma doar stătea și îi privea din pragul ușii. Îl lăsă jos, adormindu-l foarte ușor, pentru că l-a obosit destul de tare. Sinceră să fiu, și eu am obosit.

Mergea în bucătărie cu Emma, pentru a nu-l trezi pe micuț.

-Nu te uita cu fața aia la mine! Cunosc fața aia! Știu la ce te gândești acum!

-Anya, dar cum poți să nu te gândești la asta? Cum ar fi fost dacă acum Aiden ar fi fost copilul tău, iar tu erai căsătorită și fericită? Iar noi mergeam în excursii cu familiile noastre, în pădure și... Nu am vrut să sune așa. Îmi pare rău!

Odată cu finalizarea acestui capitol, am decis să fac un anunț. Cartea nu va avea mai mult de 20-25 de capitole. Îmi pare rău dacă vă așteptați la altceva!