Volum 2. Cap 21

3.6K 241 49
                                    




     Faptul că ratații ăștea sunt vampiri, mă calcă pe nervi ! De ce ? Fiindcă nu pot sta mult timp cu vânătăi fără să li se vindece ! Și satisfacerea mea de a-i vedea aproape măcelăriți unde este ?! Pfff... La naiba cu ei !

    Travis a plecat în oraș să caute mâncare proaspătă, iar eu am rămas cu ostaticii. Îi privesc cu ură în timp ce ascut un cuțit nervoasă. Idioatei ăsteia iar i-a crescut părul ! Nu chiar la fel de lung ca înainte, ci până la umeri. Ce mai contează ? I-a crescut ! Îmi plăcea atât de mult să o văd cheală...

    — Ești o așa mare viperă ! Îmi aruncă Derek printre dinți.

    — Crezi că dacă mă complimentezi îți dau drumul ? Îl întreb fără nicio expresie pe chip.

      — Te satisface mai mult decât mine ?

      Ridic confuză o sprânceană. Ce dracu îl interesează pe el ? Iubita sa este chiar lâgă el, iar idiotul mă întreabă dacă Travis este mai bun la făcut dragoste decât el. Ratat.

    — Ce te interesează pe tine ?

     — Fute. Mai. Bine. Decât. Mine ?! Silabisește el nervos.

      — El nu fute, handicapatule ! El face dragoste. Este o diferență și da. O face mai bine de cel puțin un milion de ori mai bine decât tine. Fericit ? Rostesc eu strâmbându-mă.
 
       — Ești la fel ca tac'tu ! Pufnește șatena.

    Mă încrunt confuză. Mă tot întrebam cum de idioata asa îl știe pe tata. Vreau să spun, o parte din ura ei pentru mine vine de la el. Care este treaba cu ei doi ?

    — Tu de unde îl știi pe tata ? O întreb cu o expresie neutră pe chip.

      — Pe deasupra ești și proastă ! Exclamă ea. Credeam că ți-ai dat seama până acum sau măcar că iubitul tău mult prea iubit ți-a spus despre ce este vorba !

       Mă încrunt din nou, după care îmi iau picioarele de pe scaunul din fața mea și mă ridic. Las obiectele ce le aveam în mâini pe masă, după care mă apropri încet de ea. De data asta, chiar m-a făcut curioasă !

      — Să te iluminez atunci, începe ea rânjind. Tatăl tău este și tatăl meu. Mirobolant, nu ? Și da, sunt sora ta mai mare ! Cum tatăl tău a fost un idiot fără pic de scrupule, mă ura. De ce ? Fiindcă sunt jumate vârcolac, jumate prevăzător. Când el s-a combinat cu maică'mea, nu știe ce este ea așa că i-a făcut un copil. Pe mine. După ani buni, acesta a aflat, s-a despărțit de mama și i-a spus că o să se răzbune din cauza că l-a mințit atâta timp, iar eu am rămas singură cu ea trăind amândouă în frică fiindcă știam că este prieten bun cu vampirii. Era nebun ! Bupă puțin timp, am aflat că s-a recăsătorit cu târfa de maică'ta. Anii au trecut și ai apărut tu. Minunata făptură cu probleme la inimioară ! Cum noi două suntem compatibile, ghici ce idee mirifică i-a venit prostului de taică'tu ! Să îmi ia mie inima pentru a te salva pe tine ! Până la urmă, a reușit cu ajutorul lui Travis. Când mama a aflat, a dat de știre la toți vârcolacii și am pornit un război la capătul orașului. Acolo a murit el. Știu toate astea de la mama și, ah, abia așteptam să împlinești optisprezece ani și să-ți zmulg inima din piept așa cum a făcut-o el cu a mea ! Sau mai bine spus, să-mi zmulg inima din pieptul tău ?

    Mă uit la ea ca la mașin străine.  Nu poate fii adevărat ceea ce îndrugă acolo. Tata a murit din cauza unui accident de mașină, nu omorât de vârcolaci ! Dar dacă stau să mă gândesc mai bine, comportamentul său ciudat din înainte să moară, acum are logică. Mai este și discuția cu mama... La naiba !

     Ce naiba a făcut tata ? De ce Travis nu mi-a spus toate astea ? Trebuia să mi le zică lipitoarea asta care acum este satisfăcută la maxim de reacția mea !

   Fac pași în spate încercând să îmi calmez respirația și să bag toate cap la cap, dar într-un final, mă lovesc de perete. Mă preling pe el, după care îmi pun mâinile în păr.

     — Acum vezi cât de sfânt a fost iubitul tău tată ! Râde ea.

     — Taci ! Țip nervoasă.

    Vocea ei mă zgârie pe creier și mă face să mă ia cu călduri. Încerc să găsesc o portiță prin care să îmi iasă că tot ceea ce a spus sunt minciuni și că nu au nicio logică, dar când mă gândesc și la acele cadavre găsite la capătul orașului, îmi este imposibil. Ceea ce a spus tâmpita asta leagă tot ! Pe deasupra, este sora mea ! Nu că ar schimba ceva în legătură cu comportamentul meu față de ea, dar mă face să-mi dau seama cât de mult ne-a mințit tata în legătură cu persoana lui.

     După câteva momente, se aude un zgomot de flacără aprinsă, iar când îmi întorc privirea, observ cum peretele de beton ia foc urmat de celelalt. Ceilalți încep să se panicheze, iar din ochii mei se scurg fără să îmi dau seama lacrimi fierbinți. Îmi aduc genunchii la piept, după care îmi pun capul pe ei și încep să meditez puțin. Cum a putut tata să ne mintă în falul ăsta ? Și săraca mama... a stat atâția ani singură crezând că nu ar fii corect pentru el dacă s-ar recăsătorii

      Țipetele lor de durere îmi mai alină puțin sufletul și presupun că încăperea a luat foc în întregime, iar ei se fac scrum. Ce mai contează acum ? Oricum, mă trag de la un monstru. Ce mai
contează dacă ei mor acum sau mai târziu. Morți să fie.



   Nu sunt moartă oameni buni, nu sunt moartă ! :)) dar în schimb sunt leneșă :(

Immortality Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum