Immortality

Volumul 2. Cap 7

Peste o săptămână*

    Kyra P. O. V *

    
     De la nervii ce îi am în mine, sparg tot ce îmi apare în cale. Mai exact, bibelourile din noua mea cameră . Motivul ? Katy. A avut ea ,, mirobolanta " idee de a mă vopți acasă, iar în loc de gri spre alb, a încurcat culorile și mi-a ieșit roz. R-O-Z ! De o săptămână întreagă spun că vreau să îmi schimb culoarea părului, iar când a venit momentul, am ieșit de tot râsul.

      — Kyra, liniștește-te, te rog ! Nu-i chiar așa de rău, chiar îți stă bine, încearcă ea să mă calmeze.

— Arăt ca naiba ! Țip la ea. Și este numai vina ta !

Dintr-o dată, ușa camerei se deschide, iar pe ea intră Travis.

— Ce se... încearcă el să spună, dar lasă fraza în vânt când mă vede.

Acesta pufnește amuzat și își duce pumnul la gură, ca să nu-l văd că râde. Bineînțeles că l-am observat. Asta îmi mai lipsea, să râdă și el de mine.

— Nu râde că nu-i de râs ! Țip și la el. Am vrut să am o tentativă de gri spre alb, iar sora ta m-a făcut roz !

— Dacă te ajută cu ceva, îți stă bine, rostește el amuzat.

Încep să mârâi la el. Nervii mei sunt întinși la maxim și un Travis care își bate joc de mine, chiar nu am nevoie.

— Te omor, mârâi nervoasă la el.

Chiar nu glumesc. În acest moment, aș vrea să-i zbor capul de pe gât, lui și oricărui ce îmi apare în raza vizuală. Devin tot mai ajitată și încep să mă mișc de colo-colo cu o mână pe frunte, iar alta în șold. Simt cum corpul meu ar lua foc și cum mă iau transpirațiile. Ce naiba ? Nu era vorba că vampirilor nu le este niciodată prea cald sau prea frig ? Că corpul lor este mereu rece ? Atunci de ce simt că iau foc și simt o așa mare nevoie de a omorî ?

— Vino-n coace, se aproprie el de mine și mă ia în brațe, însă nu poate sta mai mult de câteva secunde fiindcă se îndepărtează ca ars.

— Kyra... arzi, îmi spune el uimit.

— Asta o știu și eu, deșteptule ! Ce naiba se întâmplă cu mine ? Mă agit eu mai tare.

— Habar nu am, însă categoric nu este ceva normal. Sami !

     După câteva momente, slujitorul de încredere a lui Travis intră în cameră cu o expresie confuză pe chip. Acesta își ațintește privirea spre mine și înghite în sec când îmi vede fața roșie de la căldură.

     — Ai mai văzut asta la un vampir ? Îl întreabă Travis.

    Sami se aproprie încet de mine și își pune mâna rece pe fruntea mea. Aș fi vrut să nu o mai ia fiindcă era ca un leac pentru mine. Respirația mea devine tot mai accelerată și simt că corpul meu o să ia foc în orice moment. Însă Sami se uită la mine fascinat, de parcă aș fii un experiment nou pentru el. Îmi ia mâna în a sa și sunt sigur că-l ard, dar nu și-o retrage. Inspir o doza mare de aer în plămâni, iar imaginile cu mine pe jos lângă poarta iadului îmi trec prin fața ochilor. Totul parcă se petrece cu încetinitorul și de parcă ar fii două de mine. Cea care este pe jos, iar eu stând lâncă ea încercând să văd ce este făptura care încearcă să-mi devoreze corpul. Cu toate că în acel moment era întuneric, acum o lumină albastră strălucitoare este în jurul meu. Îmi fac ochii mici și mă apropri mai mult de arătare. Nu știu ce este. Pare a fii o pasăre imensă și cu multe pene în flăcări, o pasăre prea ciudată, ca creierul meu să înțeleagă ce este. Este roșie cu maroniu, iar ciocul ei lung și arzător întră în corpul celeilaltei variante de mea, lăsând răni adânci. Încerc să înghit în sec, dar din cauza că nu am salivă în gură nu pot. Când sunt mult prea aproape de arătare, aceasta își ațintește ochii mici și gri strălucitori pe mine. Imediat scoate un sunet asurzător ce mă face să-mi simt urechile sângerând. În secunda următoare sunt pe jos începând să țip de durere și să mă învârt pe o parte și alta, dar nu dură mult căci am ajuns din nou în camera mea. Respirația mea este anormal de accelerată, iar un sentiment de leșin mă cuprinde. Ochii mei mi se dau peste cap, iar genunchii sunt ca două legume fierte în momentul acesta. Înainte să cap jos, Travis mă prinde în brațe și scoate un scâncet de durere în timp ce se aude cum pielea i se arde ca pe grătar. Încep să-mi revin puțin din cauza corpului său rece. Deschid ochii și îl privesc pe Sami care a rămas mască. Cum a făcut asta ? Cum m-a putut duce din noi în iad doar cu o atingere a mâini ?

    — Ce s-a întâmplat ? Spune ceva, Sami ! Îi ordonă Travis.

    Acesta stă și se uită în gol meditând la ceva.

    — Fantastic, șoptește el.

    — Ce este fantastic ? Insistă Travis nervos.

     Acesta își ațintește privirea spre mine și se apleacă pentru a se pute uita în ochii mei după care se uită la Travis.

     — Majestate, cred că țineți în brațe arma ce poate distruge toată rasa vârcolacilor !

       — Adică ? Întreabă Travis în continuare nervos.

       — Este o pasăre a diavolului, îi spune el rânjind.

     A cui pasăre ? Ce vrea să spună prin arma ce poate distruge toți vârcolacii ? Jur că îmi vine să-l disec cum făceam acum câțiva ani la ora de biologie din cauza că nu este mai explicit !

       — O pasăre a diavolului ? Ridică Travis o sprânceană.

       — Asta explică ochii încontinuu gri strălucitori, ura și setea de sânge. Când era lângă porțile iadului și a fost atacată de o pasăre a diavolului, de la atâtea răni trebuia să cedeze, dar a scăpat. Rănile ce le-a încasat Kyra, a făcut să fie și ia o pasăre asemănătoare. Extrem de puternică și cu pene ascuțite ca lama și în flăcări.

      — Stai puțin... O să mă transform în găină ? Întreb eu speriată și mijând ochii.

    Samuel pufni amuzat.

       — Nu, nu o să te transformi într-o găină ! O să fie ca un fel de umbră a ta ce nu o pot vedea muritorii. Îmi explică el. Însă nu trebuie să pună stăpânire pe tine, tu trebuie să pui stăpânire pe ea. Aici o să intervină Regele.

     Ridic nedumerită o sprânceană. Adică, poate pare ciudat, dar cu găina diavolului am înțeles, însă nu știu cum m-ar putea ajuta Travis.

     — Momentan ar trebui să te calmezi și să rămâi în postura în care ești acum. Corpul majestăți sale este rece, iar asta este ceea ce-ți trebuie pentru a te menține un vampir oarecum normal.

     — Cât timp trebuie să stăm așa ? Îl întreabă Travis.

      — Aproximativ zece minute.

    Acesta dă afirmativ din cap și mă ia în brațe. Eu îmi înfășor mâinile în jurul gâturui său și mi le plimb pe spatele lui, parcă căutând cu disperare o parte a corpului care să fie mai rece. 
Mă întinde pe pat cu corpul său periculos de aproape de corpul meu, dar nu îmi mai pasă. Aceasta este cea mai rapidă modalitate de a-mi răci corpul.

    Chiar dacă nu le-a spus nimeni, Katy și Sami ies din cameră și închid ușa în urma lor. Eu și Travid rămânând singuri. Mă fac mică în brațele lui, iar acesta mă atrage mai mult spre el cu toate că pielea gătului său a devenit ușor roșie, iar stricoul alb de pe el devine tot mai maroniu.

     Înainte să aruncați cu noroi în mine din cauza că nu am mai postat de mai bine de o săptămână, aflați că nu am avut inspirație 😶 nici acum nu am prea avut și nu știu cât de bine am scris capitolul acesta deci... 😶