Immortality

Cap 2

Și când ridic privirea dau cu ochii de o altă pereche de ochi minunați, de o culoare foarte, foarte verde deschis și dă senzația că sunt galbeni.

Ar fii perfecți dacă nu ar fii atât de mult întuneric în ei.

— Ai grija pe unde mergi ! Îmi spune tipul pe un ton rece și își îndepărtează corpul de al meu.

— S... Scuze, eu doar...

— Mai scutește-mă ! Mă întrerupe el și se îndepărtează de mine cu o fața dezgustată.

— Bi... nee... Spun eu privindu-l nedumerită.

Am zis ceva greșit sau... ? Nu are cum fiindcă doar mi-am cerut scuze ! De fapt, încercam să îmi cer scuze !
Tipul ăsta e ciudata și foarte rece, dar nu pot să neg faptul că are ochi superbi.

Dau puțin din cap să îmi revin după care mă îndrept spre clasa mea.
Prima oră am biologie, sper doar să nu facem cu domnul Clark, tipul este foarte ciudat ! Este profesor de biologie și o mai înlocuiește câteodată pe profesoara noastră, doar când ea este prea ocupată, bolnavă sau are o urgență.
Pe bune acum, ce profesor și-ar pune elevi să scoată ochii unei broaște cu o furculiță, să îi rupă capul cu mâinile și să o taie pe burtă cu un cuțit ?
Ultima dată, îmi amintesc că am vomitat minute bune după ce am văzut cum colegi mei au făcut asta. Eu nu puteam, îmi era milă de biata broscuța. Mai ales că era vie.

Ajung în clasă mea unde toți au o discuție aprinsă între ei, liniștită de altfel.
Mă pun la locul meu unde prietena mea Sandra mă așteptă.

— Hey blondi ! Mă saluta ea.

— Hey Sab ! O salut și eu după care o pup pe obraji.

— Ce faci ? Mă întreaba ea zâmbind.

— Mai bine, tu ?

— Minunat ! Știi că azi avem colegi noi, nu ? Îmi spune ea entuziasmată.

— Nhu, nu știam. Îi răspund. De unde sunt ? Continui eu curioasă.

— Chicago parcă... Îmi raspunde ea zâmbind.

— Sună bine. Spun eu amuzată. Aoleo, dacă află Allya sunt sigură că nu o să scape de ea. Continui punându-mi coturile pe bancă și mâinile la frunte.

— Cine ar vrea să scape de All ? Soră'ta e o tipă minunată și are stil. Băieți sunt topiți după ea.

— Sandra, e mică ! Ce băieți ? Spun eu uitându-mă la ea.

— Are șaisprezece ani ! Nu e chiar  atât de mică. Poate avea un iubit, dar în cazul ei... îi place să pună băieți pe jar. Spune ea amuzată.

— Mdea... eu tot sper să se lase puțin de băieți si să se apuce de învățat.

— Kyra, ar trebui să te lași și tu un pic de învățat și să te distrezi ! Uite, mâine o să dau o petrecere și o să mă asigur că cei noi v-or fii acolo, asta dacă sunt drăguți. Parinți mei nu sunt acasă toată săptămana și am zis să profit. Spune ea serioasă.

— Petrecere ? Mâine ? Îmmm... nu știu ce să zic.

— Nu trebuie să spui nimic ! O să vi și punct ! Îmi spune ea hotărâtă.

— Dar...

— Nici un dar ! Mă întrerupe ea. Kyra, nu poți să lipsești de la petrecerea celei mai bune prietene, nu ? Spune ea serioasă.

— Pfff... știu că nu pot să te conving așa că... o să merg. Cedez eu.

—Exact cum spuneam. Spune ea zambind.

Intră și profesoara în clasă și toată lumea se așează la locurile lor.
Profesoara ne spune ,,bună ziua" și noi la fel.

Cam pe la jumătatea orei, se aude un ciocănit în ușa. Profesoara le dă acordul de a intra iar în clasă intră trei băieți printre care și băiatul de care m-am ciocnit în timp ce mă îndreptam spre clasă.

— Voi trebuie să fiți elevii noi. Spune profesoara zâmbind.

— În tocmai doamnă. Spune un băiat brunet cu ochi albaștri și care pare mult mai... diferit de cei doi.

— Ați putea să vă prezentați vă rog ? Întreabă profesoara cu un zâmbet pe buze.

Mă uit la prietena mea și aceasta pare complet... îndrăgostită. Felul în care se uită la bâieți mă amuză foarte tare și abea că mă abțin din a nu pufni în râs.

— Sigur. Eu mă numesc Leon, Leon Turner. Am șaptesprezece ani și vin din Florida. Spune brunetul politicos.

— Minunat ! Bun venit tinere, acum să ascultăm și pe prieteni tai.

Cei doi oftează zgomotos după care unul dintre ei deschide gura și spune :

— Eu sunt Matthias Raymond. Am șaptesprezece  ani și vin din Chicago.

— Iar eu sunt Derek Raymond, fratele lui mai mare, am aproape îmmm... 18 ani și vin tot din Chicago.

— Bine ați venit ! Spune profa cu un zâmbet larg pe buze. Luați loc în spate. Le spune și face semn să se așeze în spatele nostru.

Baieți nu mai spun nimic doar fac ceea ce a spus profesoara. Trec pe langă noi și când tipul pe nume Leon trece pe lânga mine, are un miros... foarte cunoscut și nici dea dracu nu îmi dau seama de unde. De ce mi se pare că emană foarte multă energie negativă ?

,, Energie negativă ? Ce tot spui acolo Kyra ? Capul tău iar este paranoic !  "

— E atââât de bun ! Spune prietena mea în șoaptă cu referire la unul dintre băieți din spate.

— Care dintre ei ? Întreb eu în șoaptă  fără nici o expresie pe față.

— Toți ! Îmi răspunde ea cu un zâmbet pervers pe buze.

— Sandra, ție toți băieți ți se par ,,buni". Spun eu amuzată.

— Ei chiar sunt buni ! Ar merge o tură. Spune ea mușcându-si buza de jos.

— Hai mă Sandra ! Nu începe, te rog ! Nu vreau să mai aud de băieți pentru o perioadă luuuungă ! Spun eu ușor deranjată.

— Doar pentru că Ty te-a înșelat nu înseamnă că tu nu poți avea alt iubit !  !

— De ce ? Nu toți băieți sunt la fel ? Întreb eu cu o fața de subânțeles.

— Nhuu ! Unii băieți sunt de treabă. Spune ea hotărâtă și zâmbitoare.

— Nu îmi pasă ! Spun eu hotărâtă  și încercând să îmi maschez deranjul.

— Cum spui tu !

Îmi dau ochii peste cap și mă uit în fața la profesoară. La fel face și ea și toți ceilalți.

***

Dupa oră ieșim toți din clasa, iar eu și Sandra stăm pe hol.
După câteva minute, de noi se aproprie...

Hey barosanilor ! Probabil că acest capitol nu este prea inspirat și cine știe ce, dar altceva nu aveam 😬
Sper că va plăcut oricum și mulțumesc pentru sunținerea voastră la această nouă carte ! Vă iubesc ! Pwps ! 😘😘😘😘😍😍😍❤️❤️❤️💎💎❤️❤️💛💛💛💚💚💚💚💚💙💙💙💜💜💜💓💓💓💞💞💞💝💝💘💘💕💕💕💖💖💖💗💗🙈