Immortality

Cap 8

— De ce plângi scumpo ? Mă întreabă ea îngrijorată ?

— Plâng ? O întreb confuză.

        Îmi pun degete pe obraz după care mă uit la ele și observ că sunt umede. Plângeam fără să îmi dau seama, iar acum toate privirile sunt ațintite pe mine, chiar și Dereck se uită la mine confuz.

— A nu. Cred că am ținut ochii prea mult deschiși fără să îmi dau seama. Spun eu încercând să par amuzată și sa îmi șterg lacrimile cu mânecile.

— Ești sigură ? Mă întreabă ea suspicioasă.

— Sută la sută. O asigur.

— Bine... acum aș aprecia dacă ai fii atentă la ceea ce spuneam, te rog.

          Nu spun nimic doar dau din cap, stânjenită.

        M-am afundat atât de tare în gânduri, mă gândeam la orice doar la o asculta pe profesoară nu.

        Mă întristez singură degeaba, dacă mă gândesc la toate aceste lucruri, este în zadar. Nimic nu se va schimba.
Totuși, am un loc unde îmi descarc toate sentimentele acestea, doar că acel loc este foarte departe.
Este tocmai la țară, iar eu stau la oraș. În Weekend sigur merg. Nu l-am mai văzut pe scumpul meu băiat de ceva timp, cred că ar fii cazul să merg și la el.

         După oră, profesoara ne anunța că pentru data viitoare o să avem un test din tot ceea ce ne-a povestit ea azi.
Cum pe la început nu am fost atentă și nu am înțeles mare parte, o să fiu nevoită să iau notițele Sandrei. La naiba !

        Ieșim toți din clasă iar eu și Sandra ne îndreptăm în spre dulapurile noastre.
Mă bucur că ea nu a insistat pe faza cu plânsul, chiar nu vreau să vorbesc despre asta.

       Ajunse la bulapurile noastre, ne punem cărțile și ne luam cele necesare.
Următoarea oră avem engleză. Ușor.
Mă uit în jur și o văd pe Allya apropriindu-se de noi, împreuna cu Jeniffer.

— Ce fac fetele mele ? Întreabă ea plină de energie.

— Ce e cu energia asta pe tine ? O întreb eu fără nici o expresie pe fața.

— Nu știu !! Pur și simplu, dar cu tine ce e de ești atât de indispună ? Și ce ai pățit la mână ? Mă întreabă ea încercând să mă imită haios.

— Mă doare capu. O mint eu. Iar la mână m-am tăiat din greșeală.

        Nu îmi place să mint doar că, sincer nici eu nu știu ce am. Sau poate am atâtea probleme încât nu pot să aleg una dintre ele.

— Vrei să mă duc la infiermerie  după o aspirină ? Mă întreabă ea.

— Nu. E înregulă, o să-mi treacă mai târziu.

— Dacă spui tu... acum, Sandra !!! Spune ea, după care îi tipă numele Sandrei.

— Ce am făcut boss ? O întreabă Sandra ridicând mâinile în sus, semn de nevinovată.

— Am uzit că ai un iubit, un super iubit aș putea spune... mi-l împrumuți și mie ? Îi spune ea satisfacută și punându-se în stânga Sndrei.

— Cum de ai aflat atât de repede ? O întreabă Sandra ușor uimită.

— Când ai să înțelegi că în liceul ăsta nimic nu mișcă fără să știu eu ? O întreabă Allya încrezătoare. În fine, zi mi-l împrumuți ?

— Normal că nu ! Este al meu ! Poste că suntem noi prietene, dar dacă pui mâna pe el, ți-o rup !

— Ho fă obsedato ! Nu ți-am spus să mi-l dai de tot ! Doar cu împrumut !