Immortality

Cap 12

Este ora 13:30. După ce m-am trezit și am luat micul dejun, am pornit-o  în spre pădure.
Vreau să văd dacă cel de azi-noapte a lăsat vriun semn sau ceva.
Caut de 5 minute și nimic. Deja m-am îndepărtat puțin de casă și cred că dacă o să mai stau mult, nașul și nașa o să-și facă griji.

După încă câteva minute, un miros îngrozitor mi se lovește în față. Din instinct, încep să mă strâmb și să îmi flutur mâna prin față.
Cu cât avansez, cu atât mirosul devine mai puternic.
După ceva timp, observ o căprioară în descompunere, dar pare că nu ar fi avut pic de sânge în ea. Este doar oase iar pielea ei este  sfâșiată. Muștele își pun deja amprenta pe ea.

Îmi pun mâinile la gură și scot un mic țipăt fără să vreau.
Sărăcuța căprioară. Cine i-ar putea face așa ceva ?!
Cred că ar trebui să plec de aici înainte să dau peste un animal, de data asta viu și care să îmi facă ceva.

Mă îndrept în viteză spre casă cu inima bătând foarte tare și uitându-mă în stânga și dreapta.
Când ies din pădure, parcă o piatră mi se ia de pe inimă și răsuflu ușurată.
Intru în casă încă agitată și intru în camera mea și a lui Betty.

Îmi liniștesc respirația după care îmi iau telefonul și o sun pe Allya, deoarece nu am sunat-o ieri.

Conversație telehonică*

— Alo ? Spune ea cu vocea răgușită de parcă ar fi plâns.

— Allya ? S-a întâmplat ceva ? Ai plâns ? O întreb eu îngrijorată.

— Kyra... Îmi spune ea numele după care pufnește în plâns.

— Allya ? Ce s-a întâmplat ?! Mă speri !

— Kyra ? Colin... Colin este în comă Kyra ! Și este numai vina mea ! Îmi răspunde printre hohotele de plâns.

Auzind asta simt cum mi se taie picioarele. Colin este fratele meu din altă mamă, cum să fie în comă iar eu sunt la zeci de kilometri distanță de el ?

— Ce tot spui acolo Allya ? O întreb deja cu lacrimi în ochi.

— Ieri la petrecerea lui Matthias, Colin a băut cam mult și m-a văzut cu Leon... a sărit la bătaie cu Leon iar acesta l-a bătut până l-a pus în comă ! Îmi povestește ea agitată.

Atât mi-a trebuit să aud că am închis telefonul și am coborât repede jos.
Îi caut ca disperata pe nașu și nașa și când dau de ei în grădină le spun că nu mai pot sta și despre incidentul lui Colin.
Aceștea îmi dau acordul cu o față îngrijorată iar eu urc în cameră pentru a-mi putea lua cheile de la mașină și micul bagaj.
Cobor repede iar din drum îmi iau la revedere de la Betty foarte ajitată iar pe fața acesteia se vede nedumerirea.
Îi spun că o să-i povestească nașul și nașa cele întâmplate după care alerg spre mașină.
Nu mai am timp să îmi iau la revedere de la Alexander, dar în momentul ăsta vrea să ajung cât mai repede lângă Colin.

Îmi azvârlesc bagajul în bancheta din spate după care urc la volan.
Pun cheia în contact, o învârt și apăs cu putere accelerația, lăsănd în urmea mea o dâră mare de praf.

Dacă Colin o să pățească ceva mai rău, Leon o să moară de mâna mea.
Ce fel de om este ? Colin are abea șaptesprezece ani, el are aproape optsprezece ! Cum să te iei la bătaie cu cineva mai mic decăt tine ? Îl face mai bărbat asta ? Se simte mai bine acum știind că a pus pe cineva în comă ?!
Și la prima vedere părea un băiat cinstit și cu bune maniere, cine credea că aparențele înșeală atât de mult ?!

O să am o discuție zdravăna și cu Allya, o să-i pun eu mințile-n cap.
I-a ajuns cu golanii, gata !
O să înceapă să se maturizească și ea.

***

Ajunsă în fața spitalului, intru într-un suflet în el și caut o secretară.
Îi spun numele lui Colin iar aceasta îmi spune că este la etajul doi.
Fără să îi mulțumesc, la cât de grăbită sunt, iau liftul și urc până la etajul doi.
Ajunsă acolo, pe holul mare îi văd pe părinți lui Colin, Sandra și Allya.
Toți par speriați, triști și cu lacrimi în ochi.
Mă apropri de ei iar Allya când mă vede, se ridică și mă îmbrățișează.

— Cum se simte ? O întreb după ce rup îmbrățișarea.

— Nu știu, nu ne-au mai spus nimic... Îmi răspunde ea încercând să nu plângă.

— Mama, e aici ?

— Este împreună cu doctorul în salonul lui Colin.

Mă uit în spatele ei și îi văd pe părinți lui Colin care cu greu își stăpânesc sentimentele.
O las pe Allya și mă apropri de ei.
Când mama lui Colin mă vede, își afișează fața de mamă îndurerată iar eu o cuprind într-o îmbrățișare strânsă.
Își dă frâu liber sentimentelor și plânge pe umărul meu.
O mângăi ușor pe cap și încerc din răsputeri să fiu din nou cea puternică și optimistă, să cred că totul o să fie bine și ca înainte.
Chiar dacă prin cap îmi trec o groază de gânduri ce îmi rup inima. Gânduri că nu o să fie bine, că Colin o să cedeze și totul o să fie ruinat.

Rup îmbrățișarea și o sărut lung pe frunte, după care îl îmbrățișez pe primul bărbat căruia i-am văzut lacrimile și suferința în ochi.
Este normal să reacționeze așa, Colin este singurul lor copil și îl iubesc foarte mult.

Cu toate că par puternică, ei știu foarte bine ce este în sufletul meu acum. Știu foarte bine cât de mult țin la Colin și că îl consider ca pe un frate.
Rup îmbrățișarea și încerc să îi liniștesc spunându-le că totul o să fie bine.
Ne așezăm toți trei pe scaune așteptând să primim un răspuns de la doctor.

Așteptăm de o oră întreagă și nimic.
Nu au ieșit nimeni din acel salon.
După încă cinci minute ușa se deschide iar noi ne ridicăm de pe scaune și ne apropriem de doctor.

— Cum e ? Îl întreabă tatal lui Colin, îngrijorat.

— Sincer să fiu, nici eu nu știu. Se întâmplă ceva foarte ciudat cu corpul sâu... pare că se vindecă singur și într-o vitesă nemaivăzută până acum.
Celulele lui se schimbă în unele foarte ciudate și nemaidescoperite.
Așa ceva nu am mai văzut în viața mea ! Presupun că este o minune de la Dumnezeu, altfel nu îmi explic cele întâmplate. Când l-ați adus aici avea sgârieturi adânci pe corp, acum s-au vindecat dintr-o dată.
Dacă continuă să se vindece în felul ăsta, cel mai probabil peste o săptămână îl puteți lua acasă. Îi răspunde doctorul uimit.

Tatăl și mama lui Colin răsuflă ușurați și la fel și eu.
Mă simt de parcă mi s-ar fi luat un bolovan ne pe inimă.
Colin o să fie bine, în modalități ciudate, dar ce mai comtează ? O să fie bine !

— Putem să îl vedem ? Îl întreabă Allya.

— Cred că ar fi mai bine să îl lăsăm în pace câteva ore. Îi răspunde doctorul.

Allya nu mai spune nimic doar dă afirmativ din cap și se așează din nou pe scaun. Mă așez și eu lângă ea iar Sandra face la fel.
Îmi pun un braț în jurul gâtului său și o trag în spre mine.
Îmi pun și cealalaltă mână în jurul ei și îmi pun bărbia pe capul ei.
Nu o pot certa acum, și ea suferă având în vedere că crede că toată vina este a ei.
O să am timp după ce o să se vindece Colin.

*****

Seara bună barosani ! Capitol nou. Sper că v-a plăcut. Scuzați eventualele greșeli gramaticale ! Vă iubesc ! Pwps ! 😍😍😍😘😘😘😘❤️❤️❤️❤️💙💙💙💗💗💗💖💖💖