În luciul tăblii ferestrele își cască ochii-nvolburați într-un rictus de spaimă și disperare. Fâșii roz-somon, alternate de tocurile gumoase descriu linii curbe, întrerupte arareori de străfulgerări vâscoase. Femei cu pântece înfășurate în pânza groasă, cadrilată, traversează agale suprafața murdară cu nimbul lor de câlți înmuiați în magenta,
maro,
galben
fluturând deasupra umerilor arămii. O armată nouă de ceramică își mută pupila înzecită către fereasta aburită. Bulgări de nisip scrâșnesc sub pașii lor molateci lăsând pulberea lor de sare de-a lungul și de-a latul odăii boltite. Chicotele lor se împrăștie neuniform, ca vuietul iernatic al mării, în sala săpată în piatră roșie.
Îngeri de săpun s-așează pe țărmul iluzoriu ca un cârd de pescăruși. Chipurile lor schimonosite înspumează talazurile și naufragiază sub formă de cioburi de scoici în nisipul verzui.
Lumina alunecă pieziș pe foaia de metal îngropând în beznă caravane mânate de samsari cu nasuri cârne. Sclipiri turcoaz se înfășoară printre cercevelele despicate, formând morene cu muchii tăioase.
O gură încastrată în fier croncăne isteric, sincronizându-se cu rețeaua orbitoare de contururi lucitoare stingându-se-mpreună sub buretele scofâlcit.
Elevul se îndepărtează de tablă, mulțumit de munca depusă.
YOU ARE READING
Însemnări
Short StoryȘi vine un moment când sufletul omului se dezbracă scârbit de trup și o pornește agale pe caldarâm, cu rănile deschise, fluierând. Mulțumiți lui @aesthete_overdose pentru copertă.
