Și iar alunec în mândrie de pe scaunul cu tapiserie roșie, prelingându-mă pe perete până ce ating podeaua rece. La auzul pocnetelor sfârâinde aș fi spus că am ajuns parte dintr-o reacție chimico- morală, dar știu că sunt decât limbile jăraticului, șfichiuind obrazul sticlei.
Afară ninge cu fulgi mari, de parcă Dumnezeu a rupt din milă o pernă deasupra orașului. Cerșetori ce propovăduiesc absenți evanghelia s-agață de fulgii de găină, împăturindu-i tot din milă sub capul amețit de febră. Deasupra lor mai plutește doar cuvântul, distilat de aburii din stație, o dovadă foarte clară că duhul există. Doar sirenele urlă cu înfrigurare, îngropate pe șosele sub ninsoare.
Nu judeca... Scufundă-te într-o găleată cu nepăsare ori cu dulce-ngăduință și topește-te-mpreună cu 137 kcal de gânduri străine. "NU JUDECA!" strigă milițește foaia șifonată a caietului. "NU JUDECA SAU ALUNECI ÎN MÂNDRIE".
Ecouri sfâșietoare, strângeri de dinți în semn de-mpotrivire, glasuri iradiate de gândaci și... Tâlharii! Șușotesc pe după dulapuri, cu bărbile pline de praf și privirile iscoditoare. Aș vrea să mă strâng la pământ și să ud cu lacrimi pieptul de pânză al unui ursuleț cu zâmbet blajin. Însă ochii săi sunt goi ca două globulețe de Crăciun, poleiți cu sclipirea artificială a unui suflet nenăscut. Vata sa nu mai filtrează visele ș-amarul unui copil, ci e doar un strat de regrete în fața tânărului excitat.
Scufundă-te în nerozie sau în aceste rânduri ciunte, dar orice ar fi, nu în liniștea covârșitoare întrucât nu e suficient să taci. Trebuie să-ți înăbușești firea ticăloasă, iar atunci să sperăm că vei găsi fericirea.
YOU ARE READING
Însemnări
短篇故事Și vine un moment când sufletul omului se dezbracă scârbit de trup și o pornește agale pe caldarâm, cu rănile deschise, fluierând. Mulțumiți lui @aesthete_overdose pentru copertă.
