Wings

Epilog

De sus puteam vedea totul. Zepelinele cercetatorilor prabusindu-se incet si explodand chiar si inainte sa atinga pamantul, soldati fugind in toate partile ca sa se adaposteasca, cladirile mici si obisnuite care purtau vieti obisnuite in ele inainte ca eu sa le fur acel privilegiu, oamenii morti, toti acei oameni care au murit pentru a lupta intr-o batalie pe care ar fi trebuit sa o port doar eu. Relizasem de ceva vreme ca eu am adus acest dezastru asupra lumii lor. Tot acolo, plutind in aer, am stiut ca la fel cum experimentele de hibridizare nu ar fi trebuit sa existe, experimentele care au avut nenorocul de a exista nu ar fi trebuit sa supravietuiasca. Dar din fericire pentru cele sute si mii de suflete care ar fi putut fi in continuare ingreunate de povara eprubetelor, eu, sacrificandu-mi viata am oprit un cerc vicios care altfel nu si-ar fi gasit sfarsitul. Odata cu disparitia mea din tot acest joc dominat de cercetatori, singura lor mostra de ADN perfect a disparut fara urma. Stiam ca vor mai fi incercari de recreere al acestuia, dar stiam si ca orice alte incercari se vor sfarsi in fiasco-uri. Toate operatiunile din viitor vor fi anulate. Stiam ca nu vor mai gasi vreodata raspunsul pentru ca tot ce poate merge prost va merge prost pentru oamenii care vor durere si prapad.

Avand aceasta realizare , o piarta mi s-a ridicat de pe umeri si nu am mai fost nevoita sa zbor pentru a pluti. Am tresarit cand o mana rece si micuta m-a atins pe umar.