17.

1.2K 122 16
                                    

Si uite-ma din nou la inceput. In ceata, cu multe intrebari si nici un raspuns. Ma durea, deoarece se simtea de parca nu eram de incredere, dar stiam ca era un mod in care incercau sa ma protejeze. Era ciudat cum niste persoane pe care le-am cunoscut de cateva saptamani au ajuns sa ma cunoasca mai bine decat eu insami. Era bizar ca eu sa cred ceva despre mine dar in adancul meu sa stiu ca nu era adevarat. Era straniu ca niste straini au ajuns sa cunoasca ce gandeam in adancul meu.

Si uite-ma din nou in intuneric asteptand niste persoane necunoscute sa ma salveze dintr-o situatie din care credeam ca ma pot salva singura, dar in adancul meu stiam ca nu pot cu adevarat. Din nou in tacere absoluta deoarece persoanele care cunosc ceea ce cred in adancul meu, pastrau secrete fata de mine si nu o sa mint, asta ma supara nespus.

Si uite-ma din nou gandind prea mult la tot ce e mai rau, la tot ce ma asteapta si nu ma asteapta, la viata pe care o sa o am, poate, poate nu, la viata pe care as putea sa o am in cele mai indepartate vise si la viata pe care nu urma sa o mai am vreodata, nu cat timp traiam. Deoarece pentru o asemenea viata nu merita sa traiesti.

E interesant conceptul gandurilor. Te pot purta departe, in alte tari, in alte lumi, in alte adevaruri. Si toate astea cat timp stai si iti lasi mintea dusa. Toate astea cat timp nu faci cu adevarat nici un efort ca sa ajungi pe acele taramuri necunoscute si visate. Toate astea cat timp esti blocata intr-o camera soioasa deasupra unui club de noapte cu lumina zorilor strecurandu-se prin fereastra prafuita strapungand energia irealistica a neoanelor rosii.

Cum sunt sigura ca gandurile mele au mentionat, ma aflam intr-o completa bezna si tacere. Geko nu avea de gand sa imi explice ce se intapla si nici macar Sean, dupa toata conexiunea noastra, nu scotea o vorba.

Dupa ce roseata din obraji mi s-a calmat odata cu rusinea de a fi prinsa aproape de Sean, odata ce hainele mi-au fost returnate, parca totul a revenit la normal. El era rece fata de mine si eu fata de el. Nu voiam sa se inteleaga gresit, il placeam pe Sean. Oricat as fi incercat sa ma conving ca nu era asa, nu reuseam deoarece era purul adevar. Dar imi era rusine deoarece era asa tipic. Asa asteptat.

-De ce e toata lumea suparata? a intrebat Ash.

Pentru un moment uitasem de copiii adusi in camera odata ce pericolul ca eu sa ii ranesc dupa evenimentele de noaptea trecuta a disparut.

-Da. Sunteti suparati pe noi? a continuat Lily.
-Nu, normal ca nu! am zis dandu-mi seama de cat de tare m-am inmuiat de cand copii si-au facut aparitia pe neasteptate.
-Terminati! a strigat Zack. Voi nu aveti de unde sa intelegeti.

O parte din mine a vrut sa il calmeze pe Zack. Desi era aproape de varsta mea, el nu a trecut prin tot ce am trecut eu si aproape imi aminteam cum e sa fi terifiat.
Fara nici un alt cuvant m-am ridicat de pe marginea patului incomod si i-am facut un semn subtil lui Geko ca sa ne retragem in baia camerei. Sean ne-a urmat deoarece stia ca nu are nevoie de invitatia mea.

-Uite, stiu ca sti ca s-ar putea sa fac ceva nechibzuit, dar chiar e nevoie sa ti totul secret fata de mine? l-am intrebat odata ce usa era inchisa fiind complet constienta ca toata lumea din camera asculta cu atentie ce vorbeam.
-Penny nu e atat de simplu..., a inceput Sean.
-Nup! am zis ascutit. Nu te intrebam pe tine. Stiu ca-ti gasesti scuze sa pastrezi secrete, am continuat amar.
-Nu are legatura cu asta! a ridicat vocea Geko ca sa opreasca o eventuala cearta. E adevarat, Penny. Ai dreptul sa sti, din moment ce tu esti esentiala in tot ce facem, dar iarta-ma ca nu pot sa iti descriu!

Esentiala. Cuvantul acela a fost complet neasteptat.

-Cum ai vrea sa iti descriu niste persoane pe care nu le cunosc? Wow la naiba, chiar nu le cunosc! Am lipsit atat de mult! a spus Geko mai mult pentru el decat pentru mine.
-Cum adica esentiala? am schimbat eu subiectul inainte ca Geko sa aiba seansa sa intre intro stare de reminescenta.
-Pai in primul rand, esti un experiment complet. Lumea de pe insula te admira fara macar sa te cunoasca. In al doilea rand, nu am de unde sa stiu ce urmeaza sa faca cercetatorii, dar daca trebuie sa ghicesc, tu esti singura lor reusita, mai exact singura lor mostra de ADN perfect. Te vor inapoi si o sa vina sa te ia. Oricat de periculos ar fi asta, ar putea fi singura sansa a insulei sa se ridice si cu moralul si literalmente. Pentru noi e acum sau niciodata. Ii invingem pe cercetatori sau ajungem inapoi in celule.

Nu puteam sa imi explic pe cate nivele de gresit era tot ce mi-a spus Geko. Ma simteam jignita, ranita si derutata. Chiar credeam ca situatia era diferita.

-Deci eu sunt momeala, am reusit sa scot intr-un final.
-Poti sa o vezi ca pe o momeala, a spus, sau poti sa o vezi ca pe singura speranta si motivatie a experimentelor.

Fara nici un alt cuvant, am dat usa baii de perete si am iesit cat mai repede, o pala de aer lovindu-ma in fata. Trei umbre mari acopereau fereastra, umbre care apartineau unor barbati puternici si lati in umeri.

-Buna, l-am auzit pe Geko din spate. Nu cred ca am avut onoarea, a zis intinzandu-si mana.

River, Aidan, Sencha. Niste nume ciudate si complet noi pentru mine apartinand unor oameni ciudati si complet noi pentru mine. River avea gluga complet stransa pe langa cap, dar cu toate incercarile lui de a-i ascunde i-am putut vedea solzii din jurul sprancenelor. Sencha nu arata iesit din comun daca ignorai faptul ca desi era tanar nici un fir de par nu era de gasit pe scalpul lui, iar pielea lui avea un ton bolnavicios de verde. Dar cel care ma intriga cel mai mult era Aidan. El arata complet normal. Ca orice individ de treizeci de ani.

-Suntem incantati sa te escortam, Penny, au spus aproape la unison Sencha si River, folosindu-mi numele desi nu le-am adresat nici un cuvant.
-Si tu, Aidan, nu esti incantat? am intrebat intrandu-mi in personajul de celebritate in care m-au fortat.
-A, nu! Adica da, normal, dar eu nu te voi escorta nicaieri, a spus razand. Eu practic am fost escorta escortelor. Dar imi place cum gandesti, a adaugat zambindu-mi. Acum, dupa cum ne-am inteles, ca sa nu fie nimic suspicios, eu voi pleca inaintea voastra, desi cu parere de rau, a mai spus si mi-a facut cu ochiul chiar inainte sa iasa pe usa.

Nu am mai avut nevoie de multe cuvinte. Mici valuri de adrenalina incepeau sa imi umple venele deoarece stiam ca greul abia a inceput. Mi-am tras rapid patura pe mine si am iesit pe usa, in spatele escortelor si urmata de restul grupului. Am coborat scarile sa gasesc un mare dezastru ametitor. Pahare de plastic si sticla erau peste tot amestecate cu scrumiere si diverse lichide si acel miros, acea senzatie. L-am simtit pe Sean punandu-si mainile pe ambii mei umeri zicandu-mi fara cuvinte ca ma sustine.

Un grup de maxim zece oameni alergau prin camera incercand sa o curete. Am incercat din rasputeri sa nu fac contact vizual cu niciunul, dar inevitabil s-a intamplat. Am fost surprinsa sa imi dau seama ca eram privita de acel individ de cand am coborat scarile. Dar odata ce contactul vizual a fost facut, l-am incheiat cat de repede am putut.

Grupul nostru marit vizibil se indeparta spre usa destul de repede incat sa ne grabim dar destul de incet incat sa nu para ciudat, dar cand Geko isi lua la revedere de la Jason si Sencha a apasat clanta usii ne-am dat seama ca nu vom parasi acea incapere pe cat de repede ne asteptam.


 vi s-a parut ca a fost o incrucisare de universuri in capitolul asta? Sunt eu urmatorul Walt Disney sau e doar o coincidenta?

WingsWhere stories live. Discover now