Wings

16.

Un firicel de lumina rosie imi strapungea dureros pleoapele. Un timp am reusit sa il suport, dar totul pana intr-un punct. Enervata mi-am deschis ochii gata sa zdrobesc acea lumina, dar ce am vazut in fata mea m-a socat asa de tare incat, pentru o clipa, nu am stiut cum sa reactionez.

In secunda in care mi-am revenit din initialul soc, m-am impins asa tare incat am cazut pe jos.

-Penny? i-am auzit vocea ragusita si incetosata de somn al lui Sean.

Nu i-am raspuns. Spre teroarea mea, mi-am dat seama ca nu imi aminteam cum am ajuns acolo. Fractiuni din noapte mi-au trecut prin fata ochilor. Lumini violente, maini ridicate, oameni peste tot, nici una destul de clara incat sa se lege cu altele. Ganduri terifiante imi treceau prin minte. Ganduri despre cercetatori, capcane si incertitudine.

-Penny, ce ai patit? i-am auzit vocea lui Sean.

M-am uitat la el. Fata lui exprima o ingrijorare sincera. Gatul si umerii ii erau incordati iar torsoul descoperit era aplecat spre mine. Apoi m-am uitat la mine, vulnerabila, intinsa pe jos in lenjerie cu aripile sub mine, cu capul sprijinit de patul in care dormeam. Cu el, am realizat. Dormeam cu el. Lumina rosie ii facea parul sa straluceasca aproape violet, in timp ce mie imi dadea o culoare bolnavicioasa. Fara sa imi gasesc cuvintele, m-am ridicat si m-am asezat pe pat cu aripile indoite dupa forma corpului meu.

-Ce s-a intamplat? am reusit intr-un final sa intreb.
-Nimic. Nu te speria.

Si-a pus mana pe spatele meu atingandu-mi si umarul si aripa. Atingerea lui era in acelasi timp calda si rece trimitandu-mi fiori pe sina spinarii.

-Ce s-a intamplat? am mai intrebat odata cu panica citindu-mi-se din voce. Nu imi amintesc nimic!

O lacrima mi s-a prelins pe obraz atingandu-mi buzele. Gustul sarat nu imi mai era cunoscut.

-Linisteste-te! E in regula! a spus luat prin surprindere de lacrimi.

Prima a fost urmata de mult mai multe. Sean m-a tras intr-o imbratisare miscandu-si mana pe spatele meu intr-un mod linistitor. Lacrimile mele au curs, parand nesfarsite cazandu-mi pe obraji si prelingandu-se mai departe pe umerii si pieptul lui Sean. Era prima data cand vlnerabilitatea imi era in totalitate reflectata in lacrimi.Am trecut prin multe in viata mea, dar nimic nu se compara cu amintirile amare ale copilariei, copilarie in care multe lacrimi si sange au fost varsate. Multe dimineti au fost petrecute in teroare deoarece ma culcam intr-o celula si ma trezeam pe o masa de operatie cu o aripa, o gheara, o modificare, care durea luni intregi si de multe ori era respinsa de corp. Nimic nu se compara cu sentimentul de a nu sti ce s-a intaplat cu corpul tau.

-Totul e inregula, a repetat Sean mult dupa ce lacrimile mi s-au uscat. Simturile unui experiment o iau razna in astfel de locuri. Intr-un club esti beat si fara sa bei.
- Dar Geko stia. De ce m-a pus si pe mine sa intru? am intrebat dupa o pauza.
-Geko nu pateste la fel ca si tine, deoarece nu a fost in totalitate reusit din punct de vedere al simturilor. A vrut sa te testeze. Odata ce a vazut ca nu te simti bine te-a adus sus. Nu a lasat nimic sa ti se intample.

M-am intins astfel, inca in imbratisarea lui, prea epuizata sa mai intreb ce face aici si de ce eram desbracati.

-Tu le mai simti, din cand in cand? am soptit in final inainte sa adorm.
-Mereu, a raspuns.

***
In acea dimineata mi-am dat seama ca faptul ca l-am lasat pe Sean sa ma vada atat de vulnerabila ne-a schimbat relatia pentru totdeauna.

Cand m-am trezit, stateam intinsa in aceeasi pozitie ca si cand am adormit, cu mainile lui Sean in jurul meu, una atingandu-mi partea din omoplat din care imi iese aripa, cealalta zacand inerta si acoperita de coama de par roscat care imi cadea incalcit pe perna, pe umeri si pe mana lui.

M-am ridicat incet, incercand sa nu il trezesc, dar chiar cand am crezut ca voi reusi sa ies din pat, am auzit un sunet infundat care dadea de gol nervozitate. Mana lui Sean s-a strans pe omoplatul meu blocandu-mi scaparea.

-Unde mergi? a intrebat cu vocea ragusita de somn.
-Unde e Geko?
-Nu stiu, dar cine ti-a zis ca poti sa pleci din camera asa? a intrebat trezindu-se complet.
-Chiar credeai ca o sa ies afara in chiloti?

M-am ridicat fortat, indepartandu-i mana.

-Unde imi sunt hainele? l-am intrebat stand in picioare in mijlocul camerei.
-Nu te grabi asa!
-De ce sa nu ma grabesc? Trebuie sa plecam de aici cat mai repede! am ridicat vocea simtindu-ma irascibila.

Nelinistita, am inceput sa ma plimb prin camera mai spatioasa decat credeam, cautandu-mi hainele.

-Sti bine ca daca stam prea mult intr-un loc cercetatorii ne vor gasi din nou. Suntem implicati in ceva mult mai mare decat am crezut, am zis cu o voce grava.
-Penny, chiar trebuie sa stam aici.
-Ca sa fim mai usor de gasit? Si in plus, de cand ne comportam noi ca un cuplu casatorit? Tu ma urai pe mine si eu pe tine, iti amintesti?
-Ei, hai ca nu e chiar asa. Si in plus, de unde sti tu cum se comporta un cuplu casatorit? l-a pufnit rasul.
-Nu stiu, am zis ezitanta.

Nervoasa si invinsa m-am asezat din nou pe pat.

-Atunci explica-mi de ce nu putem pleca, daca le sti tu pe toate.

Sean s-a pus langa mine pe marginea patului intr-un mod care m-a facut sa ma simt foarte ciudat.

-De aici nu mai putem merge singuri. Trebuie sa asteptam o escorta a spus extrem de increzator.
-Stai, tu ai mai fost pe insula? am intrebat stiind ce inseamna increderea lui de sine.
-Sean are dreptate, l-am auzit zicand pe Geko.

Cand i-am auzit vocea am pus instant niste distanta intre mine si Sean, simtind cum mi se infierbanta fata.