Viata Complicata vol I Război

Capitolul 47

               ADIO: Inima mea îți aparține!

       
                                               A ta,
                                                      Louise.

Am împachetat scrisoarea, băgând-o intr-un plic, lăsând-o pe birou. Intr-o zi, el o va citii și va sti cum au stat lucrurile cu adevărat. As vrea sa îl mai pot vedea pentru ultima data, dar dacă asta s-ar întâmpla mi-ar fi si mai greu sa plec departe de el. Îmi aplec capul spre scrisoare simțind cum îmi pica o lacrima peste plic. Trec cu degetul arătător pe sub ochi, ștergându-mi lacrimile. Îmi musc buza inferioară , ridicându-ma de pe scaun și asezandu-ma in pat. Aud usa deschizandu-se, ridicându-mi privirea . Era Dark.

Acesta intra intr-un suflet privindu-ma îngrijorată.

- Ești Ok? Zise el, expresia de pe fata sa fiind una sfidătoare dar oarecum și ingrijoaratoare.

Am tăcut inghitind in sec. Nu știam sa răspund la întrebarea sa, fiindcă nu știam cum ma simt sau ce simt.

- Sunt...sunt bine.

Am inghiti din nou in sec, simtindu-mi gâtul uscat. Îmi incordez muschii fetei , simțind cum îmi vine in gat o senzație de tuse. Încerc a ma abține , dar era ceva ce ma făcea sa tușesc atât de tare încât am început a ma îneca scuipând sange. Îmi trec degetele peste buze, ștergându-ma.

- Louise, ce ai? Zise, apropiindu-se rapid de mine, cu o mâna mangaindu-ma pe spate, cealaltă ridicându-mi privirea spre a sa.
Spune-mi ce ai, te rog. Starea ta se înrăutăteste, nu e bine deloc ! Exclama acesta temut.

- Dark, sunt bine.

Am replicat fără a schița ceva pe fata mea .

- Nu Louise. Nu ești bine. Trebuie sa mergi cât mai repede la New York, pentru tratament .

- Nu am nevoie de mila voastră, am înțeles și eu ca trebuie sa merg in New York pentru un tratament bun împotriva cancerului. Știu ca nu sunt iubita de către bărbatul pe care eu îl iubesc, știu ca am de ales intre viața mea și cea a copilului meu ce creste in pântecele meu, știu ca acest copil nu își va cunoaște niciodată tatăl, dar gata! Am înțeles, știu ce trebuie sa fac, îmi știu și eu viața personală.

Am replicat aproape tipand, evitându-i privirea ce ma fulgera.

- Louise, iartă-ma te rog, nu am vrut sa sune așa, chiar nu asta a fost intenția mea. Sincer.

- Este ok Dark...știu ce ai vrut sa spui. Nu trebuie sa explici.

- Louise eu chiar nu vreau sa...iartă-ma.

- Nu, Dark....noi aparținem unor lumi diferite nu cred ca am putea sa fim prieteni. Tu lucrezi pentru un om periculos ce a mi-a dorit moartea de la bun început pentru a-l provocată și a-i da o lecție lui Gate, iar eu sunt o simpla fata care vrea doar sa își trăiască povestea de dragoste ce niciodată nu va exista. Nu va exista pentru ca este imposibil sa trăiești o fericire de lunga durata.

- Louise...o sa fi fericita cândva. Iubirea apare in inima ta când nu te aștepți, fără sa realizezi, ea va pătrunde in interiorul tău , iar tu nici măcar nu vei sti ca...iubești cu adevărat pana nu simti și conștientizezi asta.

- Nu! Nu exista fericire...ci doar liniște sufleteasca, care apare atunci când ești împăcat cu tine însuți.

Acesta murmura cu privirea in jos, apoi o ridica înspre a mea zambindu-mi.

Am oftat.

- Cum sa nu te iubească nimeni Louise? Ești o fata atât se specială. Nu știu cum de Gate....nu știe sa te prețuiască.