Viata Complicata vol I Război

Capitolul 43

Scot un mic oftat printre buze, rasul sau malefic și înecăcios, impunându-mi urechiile.
Îl mustesc cu privirea încercând sa îmi controlez corpul pentru a nu mai tremura.

- Gate nu este singur, va veni după mine-tușesc ducându-mi rapid mâna spre gura-și ma...ma va salva din jegul asta.

- Scumpa mea nora-râdea cu o pofta inexplicabila mangaindu-mi fata cu vârful degetelor-Gate nu este capabil sa se lupte cu mine deoarece eu voi câștiga. Dacă nu mi-l da pe Blake înapoi o sa suporte consecințele.

- S...știu...știu ca...știu ca G...Gate nu a...nu a ...proce...dat bine, dar te rog...te rog nu ii face rău. Răsuflu cu greu, dar usurata in semn ca am reușit sa termin afirmația repede.

Îmi apas palma mai mult peste rana simțind cum mi se scurg toate puterile.

- Hmmm. Pana și Diavolul are principiile sale.

A replicat ridicându-se de lângă mine , îndreptându-se spre usa ieșind și trantinad-o in urma sa. Scrâșnesc din dinti, auzind zgomotul făcut de cheie, însemnând ca iar ma închisese aici.
Îmi dau ochii peste cap, apucandu-mi intre dinti buza de jos trăgând ușor de ea și trăsarind brusc la auzul zgomotului provocat de usa, care tocmai se deschisese.

- Ce mai vreti?

- Domnul Brian vrea sa ne asiguram ca nu o sa scăpați de aici.

Acesta îmi ridica corpul precum un fulg de nea, luandu-ma pe sus și punandu-ma rapid cu picioarele pe pământ, spatele fiindu-mi lipit de un stâlp din lemn. Simt cum ochii mi se închid ușor , auzind un zgomot provocat de lanțuri. Pe bune? Asta îmi mai lipsea.
Înghit in sec simțind cum îmi înconjoară corpul in jurul unor lanțuri destul de groase, imobilozandu-ma.

- Serios? Chiar este necesar?

- Da păpușa, este.

- Mai spune-mi o singura data "păpușa" și te transform chiar in păpușa Barbie.

- Ai prin glas scumpete?

- Și fața ta o sa prindă pumnul meu în ea!

Am răbufnit nervoasa tragandu-i o privire urâta si plină de dispreț.

- Eu zic sa încetezi cu amenințările astea pana nu este prea târziu.

- Niciodată nu este prea târziu sa ramai desfigurat de către mine.

Șoptesc cu o voce răgușită începând a rade.
Începusem deja sa îmi pierd cunoștința, fără a realiza ceea ce scot pe gura.

- Tu nu ești in stare nici măcar sa omori o musca dapoi sa ma desfigurezi tu pe mine. Rase.

- In...încearcă sa ma...sa ma dezlegi și o sa îți fac cunoștința cu Satana.

Acesta ma mustreaza cu privirea apucându-mi fata intre degetele sale strangandu-ma și tragandu-mi capul spre el.

- Dacă nu taci din gura, jur ca te omor eu cu mâna mea înaintea lui Brian.

- Dacă ma omori atât de devreme înaintea șefului tău...scump...nu o sa îl mai puteți ademeniți pe Gate pana...pana aici. Și sti de ce? Pentru ca nu va mai avea de ce sa vina pana aici din moment ce eu sunt moarta si așa nu veți mai aveam momeala nu?

Tușesc, balansându-mi corpul fără a realiza ca fac asta, așteptând răspunsul acestuia.

- Adevărat. Șeful va fi foarte nervos ca nu îl va putea omora pe Gate. Ești și tu buna la ceva scumpete.

Tușesc din nou, simțind cum îmi tremura întreg corpul lanțurile apăsându-mi pe rana, inghitind in sec. Brusc mi se pune ceata pe ochi , clipind timp de câteva ori, văzând acum 10 siluete in loc de una.