Un Vis?

◀Elementul Surpriză▶

Keyla's P.O.V

–"La ce te referi?" Întrebase Jun cu o privire confuză, situația părea că avea să ieie o întorsătură neplăcută așa că m-am îndepărtat puțin de cei doi.
–"Cum adică la ce mă refer? Răspunde-mi la întrebare! Ce crezi că faci lângă ea?!" Strigase Rocky făcându-i pe Sanha, Chan și Panda să tresară, eu însă am rămas calmă și am mai făcut câțiva pași în spate cunoscându-i pe cei doi și știind deja de ce sunt în stare.
–"Doar mă plimbam, ba chiar eram pregătit să o întreb dacă vrea să fie iubita mea." Îi răspunse Jun cu un zâmbet malefic pe față, știam ce avea de gând și nu era de bine. Am privit în direcția lui Rocky o privire furioasă îi era fixată pe față, însă aceasta dispăruse fiind înlocuită de un zâmbet.
–"Cum adică, tu chiar nu știai că are deja un iubit?" Îi întreabă el pe Jun
–"Ba da, pe mine!" Strigase Jun, vizibil furios. Situația devenea din ce în ce mai tensionată, cei doi apropiindu-se încet unul de altul.
–"Sper că glumești, Keyla e împreună cu mine, întreabă pe cine vrei." Spuse Rocky întorcându-se în direcția mea. Tot ce speram era ca niciunul dintre ei să nu mă implice pe mine.
–"Serios? Aproape te-am crezut pentru o secundă, dar Keyla e a mea. Întreab-o și pe Alex, ea știe deja că am fost împreună timp de două luni." Spuse Jun zâmbind înainte de a se întoarce în direcția lui Panda, ceva nu era bine.
–"Cum adică? Alex, vino până aici!" Rocky strigase făcând-o pe fată să tresară înainte să se apropie încet de ei. Trebuia să găsesc un mod prin care să o salvez din situația asta.

Ajunsă în fața lor ea îi privi puțin, o urmă de frică fiind ușor vizibilă pe fața ei. Pe fața lui Jun apăruse un zâmbet arogant, părea că are toată situația sub control. Se apropiase de ea șoptindu-i ceva la ureche însă exact în momentul în care acesta se retrase Panda făcuse un pas înapoi, de data aceasta frica fiind complet vizibilă pe fața ei. Vreau măcar să știu și eu ce i-a spus, pentru că nimic ce o aduce în starea asta nu poate fi o minoritate având în vedere faptul că Panda se sperie foarte greu, iar judecând după expresia șocată de pe fața lui Rocky și el realizase asta.

–"Deci până la urmă cine o merită pe Keyla?" Jun o întrebase pe Panda cu un zâmbet viclean pe față. Confuzia de pe fața ei era foarte clar vizibilă, însă nu înțelegeam de ce. Nu ar fi logic ca ea să îl aleagă pe Rocky? Ce o reținea? Ea decise să păstreze liniștea, privirea ei fiind încă ațintită în direcția lui Jun, însă de data aceasta pe fața ei se vedea furia.
–"Ce mai aștepți? Spune-i idiotului ăsta adevărul. Până la urmă chiar tu m-ai ajutat să ajung împreună cu Pingu'." Spuse Rocky cu o privire vizibil îngrijorată pe față.

Mi-am mutat din nou privirea în direcția lui Panda, însă de data aceasta ea avea privirea ațintită spre pământ nu vroia să ieie decizia asta, dar până la urmă cine ar vrea. Mi-am mutat din nou privirea spre Jun, însă de data aceasta el avea o privire furioasă pe față, părea că era pregătit să strige. Cât aș vrea să o ajut pe Alex acum, însă nici măcar împreună nu aveam nici o șansă împotriva lui Jun.

–"Ce mai aștepți?! Spune odată! Să ști că există destul de multe lucruri pe care le-aș putea spune lui Sanha, Minhyuk și lui Keyla care chiar nu i-ar încânta! Sincer probabil nici măcar nu ar mai vrea să te mai vadă după ce le spun tot ce ai făcut! Clasa a șaptea până în clasa a zecea au fost destul de interesante pentru tine, și eu știu absolut tot! Așa că spune odată, pentru că noi am avut deja o înțelegere!" Jun începuse să strige cât îl țineau plămânii, zâmbetul său hain fiind încă imprimat pe fața acestuia. Am privit confuză în direcția acestuia, ce poate el să știe, iar eu nu despre cea mai bună prietenă a mea...

Am privit-o încă câteva secunde, stând în liniște, nesigură ce să aleagă înainte să aud pași venind din direcția opusă, urmați de un strigăt.

–"Jun, oprește-te!" Apropiindu-se încet l-am observat pe Chan, încercând să salveze situația. Ce avea de gând să facă?
–"Yoochan, asta nu te implică pe tine!" Vocea groasă a lui Jun răsună puternic în parc.
–"De ce?!"
–"Pentru că... De ce o ajuți? De ce îi iei apărarea? Până la urmă chiar tu ai fost una dintre victimele ei, de ce faci asta?!" Jun strigase la el apropiindu-se de el și de Panda cu un aer agresiv.
–"De ce îi iau apărarea? Tu chiar nu ști nimic despre mine, sau despre modul în care a decurs totul, nu-i așa? M-ai bine ai lăsa-o în pace pentru că tu ești chiar un nimic dacă ai ajuns să folosești șantajul pentru a primi ceea ce vrei!" Strigase Chan înainte să îl împingă pe Jun trecând în fața lui Panda încercând să o apere.
–"Voi copii proști și inutili, mi-a ajuns acum nu mai încerc să evit violența!" Spuse Jun ridicându-se de pe iarbă pregătit să îi lovească pe cei doi. Aici era momentul în care trebuia să intervin, era deja prea mult pentru mine.

–"De ajuns!" Am strigat apropiindu-mă de Jun cu o privire dezamăgită pe față "Să ști că eu chiar am crezut că te-ai schimbat, că nu vei mai folosii violența ca fiind mereu răspunsul, dar ai rămas același nesimțit. În sfârșit îmi aduc aminte de motivul pentru care te-am părăsit! Și de motivul pentru care l-aș alege oricând pe Minhyuk în locul tău!" Am strigat la el, privirea mea fiind încă blocată cu a lui, vroiam să simtă fiecare gram de ură pe care îl purtam pentru el, până la urmă pare că e adevărat. Oamenii nu se schimbă, doar învață să își ascundă urmele după o crimă.
–"N... Nu! Te rog. Îți jur, m-am schimbat. A fost doar o, o cădere nervoasă." Jun se întoarse spre mine cu o privire stânjenită și îngrijorată sperând că asta mă va convinge însă era deja prea târziu. Observând asta el dădu cu piciorul în pământ strigând.
–"Ști ceva? Nici nu mai îmi pasă! Nu mă crezi, înțeleg. Nici măcar eu nu m-aș crede, dar întrebarea mea e, de ce m-ai înlocuit pe mine cu un fraier ca ăsta?!" Spuse el luând o privire serioasă.
–"Pentru că el nu mă minte, ceea ce nu pot spune și în cazul tău, tu ești doar un prefăcut care se bucură de durerea altora în timp ce el... E diferit. Îi pasă mai mult de mine de cât de reputația sa. Și aș vrea să pot să spun asta și în cazul tău, dar aș minți." Îi răspund eu lăsându-l să își descarce nervii pe iarbă și pe pământ în timp ce eu am început deja să pășesc spre Minhyuk.

–"Eu... Chiar nu știam că tu crezi asta despre mine... Îmi pare rău, îmi pare foarte rău că te-ai simțit ignorată și că ai crezut că eu chiar aș fi renunțat la tine." Rocky începuse să își ceară scuze pentru lucruri despre care am realizat în sfârșit că sunt irelevante. Poate e adevărat, mă enervez mult prea repede din lucruri care chiar nu merită, Panda avea dreptate.
–"Nu, eu ar trebui să îmi cer scuze pentru că nu am avut încredere în tine..." Îi răspund eu ușor stânjenită de întreaga situație.

Eram pregătită să îmi cer scuze din nou însă înainte să reușesc să spun ceva am simțit cum am fost întreruptă, însă s-a întâmplat într-un mod pașnic, liniștit... Un sărut. Unul scurt și timid care se terminase la fel de repede cum începuse. Nu aveam puterea de a rămâne acolo, chiar dacă el era pentru mine exact ca un drog, unul care te consumă încet distrugându-ți relația cu realitatea. Era un sentiment de siguranță, un fel de transă adâncă din care reușisem să ies... M-am îndepărtat de el încet, șocul mă lăsase fără cuvinte. Stăteam și îl priveam fără să am curajul de a scoate vreun sunet. Era clar, mă luase prin surprindere. Mă așteptam la absolut orice mai puțin asta. Ne-am mai privit încă câteva secunde înainte ca unul dintre noi să rupă tăcerea.

–"Îmi pare rău, nu vroiam să, ști tu... Cred că mai bine aș tăcea." Spuse Minhyuk împiedicându-se prin cuvinte.

–"Nu ar trebui să îți pară rău..."