Un Vis?

◀"Nu îmi pasă!"▶

"Mâine la ora opt. Îngerii nu întârzie, așa că mă aștept să te găsesc acolo. În locul în care ai vrut mereu să mergi...
C~"

-"Nu mergi nicăieri." Am auzit o voce din spatele meu. Întorcându-mi privirea am observat-o pe Keyla cu o privire supărată.
-"De ce?" O întreb eu curioasă de posibilul răspuns. Era clar că nu m-ar fi lăsat, niciodată nu îmi oferă destulă libertate.
-"Pentru că nu ai voie!" Continuă ea ridicându-și furioasă vocea.
-"Justifică-ți răspunsul. Nu trebuie se ascult dacă nu ai un motiv!" Continui eu furioasă. Crede cumva să dacă e mai mare are voie să îmi spună ce să fac?
-"Pentru că... Pentru că tocmai l-ai distrus pe Sanha!" Strigă ea furioasă. Expresia mea se schimbă în momentul în care i-am auzit numele.
-"C-cum adică?" Întreb eu confuză. Vocea mea tremura știind că s-ar putea ca ea să aibă dreptate.
-"Păi, cumva "Prieteni buni" sună cunoscut?" Mă întreabă ea supărată.
-"Nu e vina mea! Nu poate pur și simplu să zică asta oricui! Oricum, se supără până și din cele mai stupide lucruri." Îi răspund eu furioasă.
-"Deci ție chiar nu îți pasă?! El poate să fie supărat și ție nu ți-ar păsa?!" Strigă ea la mine.
-"Ști ceva? Nu! Nu mai îmi pasă!" Strig eu furioasă înainte de a pleca supărată, dar plimbându-mă am început să regret. Nu vorbeam serios, era doar din cauza furiei. Evident că îmi pasă, chiar dacă nu se vede. Adică știu, nu îmi pot exprima sentimentele atât de clar, dar țin la el și îmi pasă...

Sanha's P.O.V

După discuția cu Keyla noona am plecat să o caut pe Panda, m-am plimbat un timp până când am găsit-o pe noona. M-am apropiat încet de ea și am întrebat-o.

-"Pingu', ști cumva unde e Panda?" O întreb confuz.
-"Nu, și nici nu îmi pasă!" Strigă ea furioasă.
-"Î-îmi pare rău, nu am vrut să te supăr." Spun eu puțin speriat. Ea își mută privirea spre mine iar furia din expresia ei începe să se evapore.
-"Nu, nu e vina ta. Am avut o ceartă cu ea și am fost puțin furioasă." Îmi răspunde ea pe un ton blând.
-"V-ați certat? De la c-" Mi-am început propoziția dar m-am oprit observând un trandafir roșu pe masa de lângă noi. "Ce e ăsta?" Spun eu întinzându-mi mâna după floare. Ridicând-o am observat că ea avea un bilet legat. L-am citit după care mi-am întors din nou privirea spre Keyla.

-"Deci e adevărat... Aveam dreptate de la început. Floare afurisită, trebuia să strici tu totul..." Spun eu supărat lăsându-mi privirea în jos încercând să ascund faptul că urma să cedez. Simțeam deja cum mâinile îmi tremurau pe tulpina florii. Pregătit să o pun înapoi de unde am găsit-o am simțit o durere ascuțită în unul dintre degete. Am lăsat jos floarea și am început să mă uit la zgârietura lăsată de țepii acesteia. Părea a fi destul de adâncă, dar asta era cea mai mică problemă a mea acum. Supărat am început să merg în direcția opusă Keylei ignorând faptul că ea îmi striga numele. Am continuat să mă plimb încercând să evit orice persoană cunoscută.

Keyla's P.O.V

-"Sanha!" Am continuat să îi strig numele băiatului care se îndepărta supărat. Degeaba, nici măcar nu și-a întors privirea. Ce ar trebui să fac acum, aveam doi adolescenți supărați, nu mă pricep la chestiile astea, și e clar că trecerea timpului nu va rezolva nimic. Am stat supărată și am început să mă gândesc la un mod de a rezolva lucrurile, dar nimic. Cum ar trebui să înveselesc eu doi copii încăpățânați?