Un Vis?

◀Debutul▶

Așteptarea luase sfârșit iar ziua filmărilor venise. Toți eram pregătiți să începem, mai puțin eu, care nu vroiam să ies din vestiar. Prima oară când am văzut sacoul de la costum am crezut că totul va fi bine, dar după am văzut fusta. Nu aveam de gând să ies afară purtând o fustă. Nu îmi place să port fuste și nu mă pot considera o fată foarte feminină. Eram acolo, uitându-mă confuză la oglinda în care se afla reflecția unei adolescente de 16 ani, îmbrăcată într-o fustă roșie, o cămașă albă și un sacou roșu cu dungi galbene pe marginea mânecilor. Reflecția unei persoane pe care nu o cunoșteam. Nu puteam să ies așa, arătam oribil. Uitându-mă în jos privirea mea era ațintită spre șosetele albe și tenișii de culoare galben deschis pe care îi aveam in picioare.

-"Nu, nu vreau să ies îmbrăcată așa!" Am țipat eu încercând să opresc toate plânsetele celorlalți.
-"O, haide! E doar o fustă, sigur îți stă bine cu ea!" Îmi spune Keyla încercând să mă facă să ies.
-"Ba nu! Arăt oribil, dacă vrei poți intra să vezi... Doar tu!" Îi răspund eu furioasă.

De ce sunt atâtea fete care arată bine în fuste și de ce eu nu? În următorul moment am văzut ușa vestiarului deschizându-se, pe ea intrase Keyla. Ea purta același tip de fustă, dar arăta atât de diferit pe ea, arăta atât de bine pe ea.

-"Alex... Arăți atât de, atât de diferit. Poate e pentru că nu te-am mai văzut în fustă până acum, dar... Wow." Era tot ce îmi spuse aceasta înainte de a se apropia de mine cu un zâmbet imens. Începuse să se plimbe în jurul meu cu o față șocată.
-"Nu te înțeleg. Uită-te la tine, la modul în care te comporți, la modul în care mergi și la modul în care vorbești. Toate astea afectează și modul în care arăți. De ce ție îți stă atât de bine? Cum de ești atât de obișnuită cu chestia asta?!" Spun eu arătând spre materialul roșu care îmi înfășura talia și se prelungea cu câțiva centimetri mai sus de genunchi.
-"O, haide! Nu mai fi atât de pesimistă. Arată chiar bine pe tine. Nu te-am mai văzut vreodată așa și sunt surprinsă de faptul că îți stă chiar foarte bine. Hai afară. Sunt sigură că băieții voi crede același lucru." Îmi spune ea încercând să mă tragă de mână până la ușa vestiarului. Mi-am tras brutal încheietura scăpând din strânsoarea mâini ei și m-am oprit în fața ușii. Nu aveam de gând să ies.

-"Nu pot. Nu... Așa." Spun eu uitându-mă supărată la hainele de pe mine.

Observând că toate eforturile ei erau zadarnice Keyla ieșise supărată afară. Am mai stat câteva minute secunde în fața oglinzii înainte de a trage aer în piept și de a mă apropia de ușă. Încercând să îmi adun curajul am deschis încet ușa pășind afară din camera micuță și înghesuită în care am stat până acum. Am ieșit afară cu privirea ațintită spre podeaua studio-ului. Toți erau acolo. Știam asta, dar nu aveam curajul să îi privesc în ochi. Liniștea se lăsase peste cameră, dar din păcate acea liniște nu durase mai mult de câteva secunde înainte ca Mj să înceapă să strige.

-"Stai, eu văd bine acum?! Panda chiar poartă o fustă?! Și îi stă bine în ea?!" Strigase el zâmbind.
-"Cred, nici măcar eu nu sunt sigur..." Continuase Eunwoo cu un zâmbet cald.
-"Deci tu ai stat acolo 15 minute doar pentru că nu erai sigură că îți stă bine? Păi îți putem spune noi acum. Arăți incredibil!" Îmi spuse Moonbin, cu un zâmbet care încerca să ascundă faptul că era foarte surprins.
-"Hei, în primul rând, arăt mai bine decât ea. În al doilea rând, eu am învățat-o tot ce știe! De ce eu nu primesc nici un compliment?" Spuse Keyla râzând. Auzind-o toți am început să râdem... Toți mai puțin Sanha. El avea o expresie serioasă pe față și părea că era gata să spună ceva. Acesta se apropiase de mine după care își mutase privirea spre picioarele mele.