Un Vis?

◀Probleme▶

Keyla's P.O.V

–"Și cât timp nu eram pe aici s-au mai întâmplat lucruri importante, în afara faptului că ți-a fost dor de mine?" Mă întreabă Jun cu un aer arogant. Asta îmi aduse aminte de motivul pentru care l-am părăsit. Nu îl suport, cum nu îi suport nici laudele stupide.

–"Nu, Junnie nimic foarte important..." Îmi încep eu propoziția dar fusesem întreruptă de către Panda care venise între noi despărțindu-ne.

–"Mai nimic nou, mai puțin faptul că ea are..." Spuse ea cu un zâmbet malefic pe față înainte să o opresc speriată, știind deja ce avea de gând.
–"O experiență minunată aici în Coreea!" Spun eu sperând că Alex nu va mai interveni in conversație. Speram ca intervenția mea disperată să nu fie observată de Jun însă expresia sa confuză mă făcea să cred că mă dădusem deja de gol. El se întoarse spre mine cu un zâmbet dubios înainte de a mă întreba.

-"Și, tu ai pe cineva? Sau, mă așteptai pe mine?" Mă întrebase el cu un zâmbet maniacal pe față. Eram pregătită să îi dau o palmă însă m-am întors spre el cu un zâmbet stânjenit.

–"Nu, Junnie oppa, dar tu?" Îl întreb eu zâmbind veselă. Pe fața lui apăruse un zâmbet malefic.

–"Nu, ști că nu am pe nimeni. Eu pe tine te vreau." Spuse el pe un ton enervant apropiindu-se inconfortabil de mult de mine. M-am îndepărtat încet încercând să schimb subiectul.
–"Și, crezi că poți să îmi dai mai multe detalii despre debutul vostru?" Îl întreb eu râzând forțat. Expresia lui se schimbase în confuzie și nemulțumire.

–"Da, adică, dacă asta vrei să vorbești..." Spuse el ușor iritat.

Din fericire am reușit să schimb subiectul conversației așa că am continuat să vorbim despre debutul lor, ajungând într-un final să vorbim despre toate amintirile pe care le mai aveam din timpul în care eram împreună. Am observat faptul că Jun se comporta destul de ciudat, dar am decis să ignor asta sperând că nu e nimic foarte important. Până la urmă nici atunci când eram împreună scăpările astea ciudate nu lipseau.

Pandalinu's P.O.V

–"Păi, am încercat. Se pare că trebuie să îi lăsăm în pace." Îi răspund eu lui Sanha dând indiferentă din umeri. Acesta se întoarse spre mine cu o privire derutată.
–"Cum adică ai încercat?! Nici măcar nu ai reușit să termini propoziția. Rocky se supăra. Ce facem?" Spuse el ușor iritat.
–"În primul rând, nu mai folosi pluralul. E problema ta, eu nu te mai ajut." Îi răspund eu luându-mi telefonul mobil din buzunarul cămășii. Încercam să îl ignor, dar e Sanha. E imposibil să îl ignori.
–"Cum adică nu mă mai ajuți?! Nici măcar nu m-ai ajutat până acum! De ce nu vrei?" Strigase el la mine.
–"Nu pot..."

–"De ce? Tu ești acea persoană care se bagă mereu în viețile oamenilor încercând să îi "ajute". Tu ești singura persoană care are destul tupeu încât să vorbească în fața oricui în legătură cu orice. Ce s-a întâmplat cu tine acum? Ți-e frică? Oricum, nu poate fi chiar atât de rău." Spuse el privindu-mă atent. Mă studia din cap până în picioare oprindu-se la genunchi mei care tremurau. M-am dat de gol.
–"Da, mi-e frică, ok? Ești fericit acum? Hai, dă-i înainte, bate-ți joc de mine!" Strig eu furioasă aruncându-i o privire disprețuitoare. O privire surprinsă apăru pe fața lui înainte să îi aud din nou vocea, de data aceasta pe un ton mult mai slab decât înainte.
–"Dar... De ce?"
–"De Jun. Habar nu ai de ce e în stare. Îmi pare rău, dar de data asta nu te mai pot ajuta, Sanha." Îi spun eu lăsându-mi supărată privirea în jos înainte de a mă îndepărta încet de el. Îi puteam vedea expresia confuză printre șuvițele de păr care cădeau pe fața mea. M-am decis să fac o plimbare prin parc încercând să nu mă mai gândesc la posibilele probleme pe care mi le-ar putea face Jun.

Sanha's P.O.V

Ce poate fi chiar atât de serios încât să o sperie pe ea? De obicei părea că are mereu situația sub control. Mi-a mutat privirea în direcția lui Keyla și a ciudatului acela încercând să mă gândesc la un plan. Ce aș putea face ca să îl fac să se îndepărteze de ea. E mult mai greu atunci când nu am cine să mă ajute.
Am privit încă o dată în direcția lor. Mergeau râzând spre fântâna înconjurată de trandafiri, trebuia să mă grăbesc, nu mai aveam destul timp. Fără să mă mai gândesc la urmările deciziei mele mi-am luat telefonul și l-am apelat pe Minhyuk. Așteptam stresat ca el să îmi răspundă.

[Conversație telefonică]

–"Ce vrei Sanha? Am lucruri mai bune de făcut." Vocea lui plictisită și monotonă se auzise din spatele difuzorului.
–"Ba nu! Nu ai. Dar e o urgență, trebuie să vi repede?" Spun eu frustrat.
–"Ce poate fi chiar atât de urgent?!" Mă întrebase el ușor furios. Acela fu momentul în care viteza vocii mele o luase razna.
–"Păi se pare că fostul iubit al Keylei a venit în Coreea și e chiar acum cu ea și râd și se plimbă, iar panda nu vrea să mă ajute să îi îndepărtez așa că ar trebui să vi cât de repede poți cât timp fostul ei iubit e încă fostul. Dacă o mai iubești vino repede în parc lângă fântână" Spun eu oprindu-mă pentru a respira înainte să realizez că Rocky închise deja telefonul. Sper că ma luat în serios și vine. Sper să nu fie un nesimțit chiar mereu.

Am început să mă plimb stresat prin parc așteptând ca ciudatul să vină, însă nu vedeam pe nimeni. Continuam să mă uit pe ceas la fiecare cinci secunde. Într-un final am renunțat și mi-am lăsat nervii să iasă dând cu piciorul în pământ. Abia atunci am auzit pași apăsați alergând urmați de o respirație sacadată. Mi-am ridicat confuz privirea. Atunci l-am văzut pe Rocky stând lângă Keyla și Jun înainte să îl aud strigând.

–"Ce crezi că faci lângă ea?!"