Un Vis?

◀"Junnie!"▶

–"Ok, acum mergem, nu e nevoie să devi irascibilă." Spun eu râzând uitându-mă la fața furioasă pe care o avea. Mereu mi se părea amuzant să o tachinez. Am plecat într-un final spre parc toți trei. Drumul până acolo era destul de liniștit deoarece era destul de greu să găsim subiecte de conversație la care puteam participa cu toți. Ajunși în parc am început să ne plimbăm încet privind frunzele copacilor care îți schimbau încet culoarea, acel verde deschis dispărea încet făcând loc nuanțelor de galben, portocaliu și maro să se așeze pe copacii care acum păreau posomorâți și depresivi. Era acea perioadă a anului în care puteai să te plimbi liniștit cu căștile în urechi visând cu ochii deschiși fără să îți pese de ceea ce cred oamenii. Era perfect. Am stat câteva secunde pierdută în gândurile mele înainte să fiu readusă la realitate de către Sanha care se uita confuz la mine.

–"S-a întâmplat ceva?" Îl întreb eu zâmbind. Pe fața lui apăruse o expresie gânditoare și puțin speriată.
–"La ce te uiți? Și eu vreau să văd? E ceva sau cineva?" Sanha începuse să îmi pună întrebări uitându-se în direcția în care mă uitam eu acum câteva secunde. Am început să râd de expresia lui confuză. "Ce? Ce e așa amuzant?" Mă întreabă el cu o expresie iritată.
–"Nu mă uitam la nimic anume, poți să nu te holbezi la copacii aceia?" Spun eu râzând.
–"Atunci de ce stăteai așa atentă?" Mă întrebă el confuz.
–"Obișnuiesc să visez cu ochii deschiși... Destul de des." Îi răspund eu mutându-mi privirea în jos, după părerea mea să visezi cu ochii deschiși e un lucru destul de ciudat, ba chiar stânjenitor. Însă părea că Sanha nu era de aceeași părere. El mă îmbrățișase brusc în timp ce pe fața lui apăruse un zâmbet imens.

–"Nu îmi vine să cred, cât de drăguț! Ești exact ca mine!" Spuse el pe un ton enervat. Auzindu-l l-am împins încrucișându-mi brațele încercând să par furioasă.
–"Ba nu!" Strig eu încercând să mă abțin din râs, dar între timp un lucru îmi atrase atenția. "Stai puțin, unde e Pingu'?" L-am întrebat confuză pe băiatul de lângă mine.
–"Era aici acum câteva secunde." Spuse el încercând să îmi răspundă la întrebare. M-am uitat prin parc încercând să o găsesc când observasem ceva roșu, aceeași nuanță ca hanoracul ei. Am fugit până la ea cu Sanha încercând să mă urmeze din spate. Când am ajuns am văzut-o stând plictisită și uitându-se la frunzele căzute.
–"Ce faci? De ce nu mi-ai spus că pleci?" O întreb eu puțin furioasă.
–"Vroiam doar să îți dau puțin spațiu." Îmi răspunde ea cu un zâmbet stresat. Era doar o scuză incompetentă, dar de ce?
–"La ce te.." Îmi încep eu propoziția însă nu mai reușisem să o termin deoarece Keyla fugise deja de lângă mine. Întorcându-mi privirea spre direcția în care fugise i-am văzut pe Jun și Yoochan așa că am fugit în direcția lor. Parcă puteam deja să aud comentariile sarcastice care aveau să vină de la Sanha. Apropiindu-mă am văzut-o pe Keyla îmbrățișându-l pe Jun. Dar având în vedere că nu s-au mai văzut din liceul nu am încercat să o opresc.

–"Cupcake, de când nu te-am mai văzut!" Spuse Jun îmbrățișând-o strâns pe Pingu'. Din spatele lui apăruse Chan cu o expresie plictisită.
–"De aproximativ o săptămână, nu a trecut chiar atât de mult timp de la debutul lor." Spuse el luându-și telefonul.
–"Stai puțin, Junnie, ai fost la debutul nostru?" Îl întrebă Keyla cu o privire confuză. El îi dăduse un zâmbet  jucându-se agitat cu mâinile.
–"Păi nu puteam să îl pierd." Îi răspunse el zâmbind.
–"Dar de ce nu ai venit să vorbești cu mine? Nu ne-am mai văzut de foarte mult timp, speram să vi măcar să mă saluți."  Spuse Pingu' cu o expresie puțin dezamăgită.
–"Îmi pare rău, dar nu credeam că vrei să mai vorbești cu mine după... Ști tu." Îi răspunde el mutându-și privirea tristă spre pământ.
–"Ști ceva? Ce a fost a fost. Nu e nevoie să te mai blamezi." Îi răspunse Pingu' zâmbind veselă.
–"Ai dreptate, așa că mai bine închidem subiectul ăsta" Spuse Jun înainte să se întoarcă spre noi observându-ne existența.
–"Alex! A trecut atât de mult, te-ai schimbat atât de mult." Spuse el apropiindu-se pentru o îmbrățișare care fusese însă respinsă de către mine.
–"Serious? Iar tu, nu te-ai schimbat deloc. Poate doar înălțimea. Ești cumva mai scund?" Îl întreb eu sarcastic pe Jun. Nu mi-a plăcut niciodată, mereu îmi dădea sentimentul că ascunde ceva. Imaginea lui calmă și veselă nu pare consistentă.
–"Nu trebuie să fi atât de rea. Tu nu te bucuri că mă vezi? Sau cel puțin pe Yoyo?" Mă întrebase el zâmbind înainte să își mute privirea, pe fața lui apărând o expresie dezgustată. Așa-zisul Junnie are mai multe fețe. Realizând ce tocmai am aflat am zâmbit veselă înainte de a îmi expune o personalitate mai prietenoasă.
–"Ba da, cum să nu? Scuză-mă, dar eram puțin morocănoasă. Evident că mă bucur să vă văd." Îi răspund eu zâmbind larg.
–"Și apropo, în legătură cu Yoyo..." Jun își începuse ideea zâmbind malefic. Oh nu, urma ceva oribil, iar eu nu eram pregătită. "Voi doi sunteți împreună, nu? Adică mai nou vorbește despre tine mai mereu. E chiar drăguț, adică faceți un cuplu adorabil." Spuse el tachinându-l pe Yoochan. Cum urma să mai răspund și la asta. Zâmbetul de pe fața mea dispăruse fiind înlocuit de o privire serioasă.
–"Jun, nu. Nu suntem împreună... Suntem prieteni buni, dar asta e, nu mai mult." Spun eu zâmbind agitată. Nu știam cum avea să răspundă având în vedere că Yoochan e vărul lui și e chiar foarte protectiv în legătură cu el.
–"Serios? Dar păreți atât de apropiați." Continuase el cu o privire gânditoare. Am decis să schimb subiectul sperând că această conversație se va sfârși.
–"Da, dar până la urmă tu ai venit aici pentru Keyla, nu?" Spun eu cu un râs forțat încercând să mă îndepărtez.
–"Mai exact a venit aici pentru că urmează să debutăm, dar o poți pune și așa" Spune Yoyo plictisit.

După o conversație lungă am decis să ne alăturăm băieților unei plimbări lungi prin parc, până la urmă nu aveam nimic mai bun de făcut. Însă unul dintre lucrurile pe care le observasem era faptul că Jun și Pingu' adesea mergeau în fața noastră, lăsându-mă pe mine singură cu Yoochan și Sanha. La un moment dat Sanha mă trase de mână lângă el, părea destul de stresat.

–"Și ciudatul acela cine mai e?" Mă întrebase el arătând spre Jun. Încercam să mă gândesc la o explicație scurtă prin care îl puteam lămuri.
–"Jun? E fostul iubit al lui Keyla noona și vărul lui Yoochan. S-au despărțit cu două săptămâni înainte ca noi să venim în aici în Coreea de Sud." Îi răspund eu.
–"Și nu crezi că nu ar trebui să stăie atât de aproape de ea?" Întreabă el sarcastic arătând spre Jun care o ținea pe Keyla de mână, chiar dacă asta nu mă alarmase.
–"Stai liniștit, dacă se întâmplă ceva Yoochan e acolo să le strice momentul. Îl cunosc și dacă el nu are pe cineva nu îl va lăsa pe vărul lui să aibă." Continui eu.
–"Da, și cât despre Yoochan..." Creierul meu intrase în panică atunci când i-am auzit numele. Mai ales având în vedere că venea de la Sanha urma să fie ceva de rău. Eram sigură de asta.
"Așa-i că sunt mai bun decât el? La absolut orice." Spuse el cu un aer arogat. Nici măcar nu mai știam cum să răspund la asta.
–"Nu am spus asta..." Îi răspund eu încercând să îl tachinez.
–"Deci m-ai lăsa pentru el?" Mă întreabă el cu o privire supărată. Era chiar adorabil.
–"Nu... Adică... Am motivele mele pentru care te-am ales pe tine... Adică... Nu mai contează." Îi răspund eu mutându-mi privirea încercând să ascund faptul că obrajii mei își schimbaseră culoarea. În următoarele secunde l-am simțit îmbrățișându-mă din spate, lăsându-și bărbia sprijinită pe umărul meu.
–"Asta e tot ce vroiam să aud, nu am nevoie de motive, îmi e de ajuns faptul că le ai." Spuse el zâmbind.

Uitându-mă în față însă l-am putut observa pe Jun îmbrățișând-o strâns pe Keyla.
Sper doar ca situația să nu iasă de sub control...