Un Vis?

◀Coregrafia▶

M-am trezit dimineața următoare cu o durere oribilă de cap. Ridicându-mi privirea obosită l-am văzut pe Sanha așezat pe marginea patului meu. Acesta observând că m-am trezit s-a panicat și a căzut pe podea. Ridicându-mă obosită din pat l-am ajutat să se ridice, după care l-am întrebat.

-"Ce făceai acolo?" Îl întreb eu puțin furioasă.
-"Vroiam să te trezesc, dar nu știam cum..." Îmi spune el lăsându-și privirea stânjenită spre podea.
-"Ăsta e cel mai stupid motiv auzit de mine vreodată." Spun eu puțin dezamăgită de răspunsul lui patetic.

M-am îmbrăcat și am plecat obosită spre bucătărie, durerea de cap fiind încă prezentă. M-am așezat la masă ignorând urările de "Bună dimineața!" a celorlalți. Așteptând ca Eunwoo să aducă micul dejun Keyla îmi observase starea așa că se întoarse spre mine cu un zâmbet.

-"Ce ai pățit? De ce ești așa supărată?" Mă întreabă ea cu un zâmbet cald.
-"...Vreau să aflu cine e, ști tu cine. Și după ce a citit și el vrea același lucru." Spun eu arătând spre Sanha care stătea în dreapta mea. Auzind acestea expresia ei de schimbă brusc, acel zâmbet larg dispăruse de pe fața ei.

După ce am terminat de mâncat am plecat toți spre companie. Trebuia să repetăm pentru comeback, mai aveam doar trei zile până la filmări, urma să rămânem peste noapte.
La un moment dat Keyla mă trase puțin mai în spate, lăsându-i pe restul să meargă înainte. Pe fața ei se putea vedea că era îngrijorată. Aceasta se apropie de mine și îmi șoptește.

-"Cum a reacționat? E cumva supărat pe tine, v-ați certat?" Mă întreabă ea.
-"Ce? Dar de ce te interesează?" O întreb eu confuză.
-"Pentru că îmi pasă de tine, și de voi." Îmi răspunde ea cu o față serioasă.
-"Nu, nu ne-am certat, totul e ok." Spun eu plictisită.
-"Oricum, nu se vede. La voi nu se vede niciodată că sunteți un cuplu. Mereu vă comportați ca niște prieteni." Spune ea puțin supărată.
-"Calmează-te, totul e ok, dar..." Spun eu oprindu-mă în mijlocul propoziției.
-"Dar ce? Ști că îmi pasă." Mă întreabă ea cu o față îngrijorată.
-"Dar nu pot să îmi iau gândul de la scrisoarea aceea, vreau să aflu cine a scris-o." Îi răspund eu stânjenită.
-"Stai calmă, avem lucruri mai importante de făcut. De exemplu debutul. Vei afla cine e după." Îmi spune ea zâmbind.

După un drum care părea că durase ani de zile am ajuns în fața clădirii. Am intrat încet pe ușă căutând sala de repetiți 4F11, aceea fiind sala noastră. Intrând în interiorul camerei am fost surprinși să aflăm că profesorul nostru de dans nu ne mai va ajuta în ultimele zile, așa că am început să repetăm singuri coregrafia. Toată lumea dansa perfect, mai puțin... Mai puțin eu. Continuam să încurc mișcările și făceam câte o greșeală la fiecare doi pași. Nu puteam să continui, trăgeam trupa în jos.

-"Nu! Mișcarea aia vine abia după refren! Și pasul acela era la dreapta! Nu poți face nimic bine?" Keyla începe să strige la mine pe un ton amenințător.
-"... Îmi pare rău." Era singurul lucru pe care îl puteam spune. Vocea mea tremura, simțeam că dacă vom greșii pe scenă va fi numai vina mea. "Numai vina mea" cuvintele acestea răsunau în capul meu fără oprire. După încă câteva comentarii despre cât de mult pot încurca dansul m-am oprit și am plecat să mă așez pe bancă. Nu mai avea rost să continui, era clar că nu voi reuși. Am stat și mi-am repetat versurile cât timp ei continuau să danseze. Se descurcau atât de bine fără mine. Poate nici măcar nu aveau nevoie de mine.