Un Vis?

◀-"Chani!" "Pandalinu!"-▶

Dimineața am fost trezită de sunetul alarmei mele, ceva era ciudat dar nu îmi puteam da seama ce din cauza faptului că aveam ochii închiși. În momentul în care i-am deschis am rămas șocată.
Pe marginea patului meu era așezat Sanha uitându-se în jos la mine. În momentul în care l-am observat am căzut jos din pat, iar el s-a ridicat speriat de pe pat.

-"Ah! Panda, îmi pare rău, nu am vrut să te sperii!" Îmi spune el întinzând o mână pentru a mă ajuta să mă ridic.
-"De ce erai acolo în primul rând?" Îi răspund eu supărată. Aveam deja un plan pentru a îi strica dimineața dar m-am gândit să îl las să plece doar cu un advertisment așa că i-am luat mâna și l-am tras și pe el jos fără a îi da timp de a răspunde. Din păcate nu am gândit planul până la capăt iar el a căzut peste mâna mea.

-"Păi am vr-, Hei!" Era tot ce Sanha a mai apucat să spună înainte de a cădea peste mine.
-"Asta-i pentru faptul că am căzut din cauza ta!" Îi spun râzând pe podea lângă el.
-"Ești mai malefică decât credeam!" Îmi răspunde el zâmbind. "Dar jur că aveam intenții bune!" Continuă el în timp ce se ridică în fund.
-"Hai să auzim, ce gest eroic vroiai să faci?" Îl întreb ridicându-mă lângă el.
-"Eunwoo mi-a spus să te trezesc și să te chem la micul dejun, dar am uitat de alarmă." Îmi spune el sarcastic.
-"Stai, cât e ceasul?" Îl întreb eu ridicându-mă de pe podea.
-"E aproape ora 8, dar nu te condamn, ai avut o zi grea." Îmi răspunde el uitându-se pe telefon.

În momentul în care am auzit asta am fugit afară din cameră spre baie. Mi-am făcut rutina de dimineață cât de repede am putut și am fugit spre bucătărie. Eram mult prea neatentă să văd ușa camerei deschizându-se așa că am ajuns să dau cu capul în ea.
În următoarea secundă am auzit o voce panicată, știam sigur cine era.
M-am ridicat puțin amețită și l-am văzut pe Sanha dând cu piciorul în ușă.

-"Ușa malefică lovește din nou?" Spun eu sarcastic.
-"Da, dar de data asta am inversat rolurile. Îmi pare rău, n-am vrut." Îmi răspunde el supărat.
-"Stai calm, după micul dejun luăm un fierăstrău și o facem să dispară." Îi spun eu cu un zâmbet.
-"Perfect, deci avem planul pentru azi." Îmi răspunde Sanha râzând.

După ce am ajuns în bucătărie i-am văzut pe toți restul membrilor stând pe telefoane, mai puțin Eunwoo, care stătea și se uita la noi cu o privire furioasă.

-"Ați ajuns și voi, în sfârșit. Și până la urmă, ce ați făcut atâta timp?" Ne spune el cu un ton amenințător.
-"Poveste lungă cu multe vânătăi și căzături, multe căzături." Îi răspunde Sanha râzând.
-"Te mai doare?" Îl întreb eu arătând spre mâna lui dreaptă.
-"Nu, pe tine?". Mă întreabă el râzând.
-"Nu." Îi răspund zâmbind.
-"Ceva îmi spune că nu voi reuși vreodată să îi înțeleg pe ei doi." Spune Eunwoo uitându-se la noi cu o față confuză.
-"Și eu mă chinui de o vreme, cred că suntem prea "bătrâni" pentru asta" Spune Mj în timp ce punea ghilimelele în aer la cuvântul "bătrâni".