Un Vis?

◀Doar o glumă...▶

-"Crezi că ne vom descurca în Coreea? Adică abia știm câteva cuvinte pe coreeană"spuse Keyla vizibil îngrijorată

-"Chiar nu știu, dar există un singur mod de a afla" spun eu în timp ce o prind de mână din cauza turbulențelor brutale si neașteptate."Oricum, să ajungem în Coreea de sud era visul nostru cel mai mare, stai calmă nu o vom da în bară" cuvintele acestea nu o motivaseră doar pe ea dar și eu m-am simțit bine să le aud.

Am ajuns în Coreea, Seoul pe la ora 7 seara. Era răcoros dar plăcut, o seară de vară perfectă. Am rămas uimite de frumusețea străzilor. Acestea erau luminate de sute de pancarte luminoase. Tot peisajul arăta incredibil, de parcă era desprins dintr-o carte de benzi desenate. Aglomerația ne surprinse, și dacă așa arăta Seoulul pe timpul nopții nu îmi puteam imagina străzile pe timpul zilei.

Am continuat să ne plimbăm puțin pe străzile luminate puternic, povestind despre tot ceea ce vrem să facem aici. Între timp am scos telefonul și am început să fac câteva poze, locul acesta părea perfect aranjat și totul părea să aibă locul său pe străzile aglomerate și pline de viață.

-"Locul acesta este mult mai frumos decat îmi imaginam, Nu îmi vine să cred că suntem chiar aici" spuse Keyla care studia atentă străzile cu un zâmbet imens pe față.

-"Știu, mi-e frică, dacă visăm și urmează să ne trezim? Nu vreau să se întâmple așa ceva, vreau să trăiesc aici pe vecie." Spun eu cu privirea la clădirile înalte.

-"Off tu, nu mai fi așa de pesimistă!" îmi raspunde Keyla cu un zâmbet cald.

Am continuat să mai vorbim puțin despre aceleași lucruri ca de obicei până când un afiș colorat de pe asfalt ne atrase atenția, l-am ridicat și am început să citesc cu voce tare ce scria pe el, sau cel puțin ce am putut descifra cu ajutorul dicționarului și a simplelor mele cunoștințe legate de coreeană: