Love or hate? *In curs de Editare*

Partea 26

Hey dragi unicorni. Ce faceti?! Deci am reusit sa postez. Cred ca ma urati. Asa? Am dreptate? Nu va mai retin. Spor la citit._________________________________________________________

Mã trezesc somnoroasã si cu o durere de spate ingrozitoare datoritã faptului ca Zayn a trebuit sa plece. Liam la sunat spunandu-i ca este o urgenta. Cred ca Niall iar a ramas fara mancare. Un surâs mi-a scapat gandindu-ma la asta. M-am ridicat incet de pe scaune, si m-am indreptat cu pasi mici spre geam. In salon era o liniste deplina incat puteam auzii ciripitul pasarelelor. Am stat cateva minute bune admirand minunatul peisaj desprins parca dintr-un basm.

Pasarelele zburau in diferite directii parca jucandu-se. Fluturii "treceau" din floare in floare facand un dans al culorilor. Pana si soarele stralucea cu putere pe cerul senin plin cu diferite forme ale norilor.

Norul din fata mea semana cu o pisica care avea o ureche mai mica si una mai mare. Langa ea se putea observa o "cizma" care semana perfect cu harta Italiei. Nici daca as fi incercat sa o desenez nu as reusii. E uimitor cum natura are grija de toate.

Am aruncat o ultima privire minunatului peisaj si m-am intors la Justin. Mi-am lasat telefonul pe noptiera patului si m-am asezat pe scaun admirandu-l pe Justin. Acel par ciufulit, acea piele finã, acei ochi inchisi. Culoarea lor ciocolatie si stralucirea acestora m-a facut sa ma indragostesc de el. Imi e dor de el, de momentele prin care am trecut cu bune si cu rele. Imi e dor de noi.

"- Stiam eu cã-l iubesti!" vocea din capul rãsunã

"- Tu sa taci"!

"- Esti asa enervanta. De ce nu vrei sa recunosti odata? E asa greu? Daca as putea as fugii de aici. Uneori ai niste idei atat de tampite, dar ai si momentele tale in care gandesti."

"- Crede-mã, cã si eu as vrea sa scap de tine, dar dupa cum vezi nici eu nu pot. Si multumesc!" spun inca uitandu-ma la Justin

Telefonul a inceput sa vibreze semn ca am primit un mesaj. Mi-am întins mana stanga dupa el iar cand sa-l i-au am dat peste un pahar plin cu ceai. "Doamne, cine tine paharele pline aici? Cui îi trebuie?" imi spun în gand. Mã aplec si i-au paharul si sterg cu mopul ceaiul de pe gresia alba. Atunci am remarcat ca imi pot vedea reflexia. "Wow" mi-am spus din nou.

"- Cam toti pacientii?! Fiecare salon, fiecare persoana normala ar stii raspunsul la aceasta intrebare. Si normal ca e curata, normal ca straluceste.  E un spital. Pacat ca nu iti vezi si prostia. Ti-am spus ca ai momente in care gandesti. Ei bine, ãsta nu e unul dintre ele." spuse minunata si magnifica mea constiinta

"- Enervantããã"!

Imi mut privirea pe Justin care se trezise.

- Scuze, nu am vrut sa te trezesc.

- Nu-i nimic. Am dormit cam mult, nu crezi? spune, urechile mele "zambind" la auzul vocii sale de inger. Doamne, daca ai stii cat de dor mi-a fost de vocea ta.

- La ce te gandesti? vocea lui se aude iar ru zambesc ca o idioata. Imi scutur capul, simtind cum obraji incep sa prinda culoare. Si el la randul lui observa asta si incepe sa rada.

- La nimic. mã aud zicand. Pe bune Nicole. Alta replica nu gaseai? Perfect. Si mai jenant. Imi ridic privirea si observ ca Justin se uita la mana mea.

- Porti brãtara.

- Da.

- De ce? De o porti daca te-am facut sa suferi?

- Pentru ca...pentru ca imi place si...imi aduce aminte de momente frumose din viata noastra. Înca imi readuc aminte de clipa in care mi-ai dat-o.

FLASHBACK

- Iubire, grabeste-te.

- Înca 5 minute.